Originally Posted by Federico:
Originally Posted by ricutza:
|
singing: "Then I saw her face
Now I'm a believer!"
M-a obsedat cantecul asta de cand am citit titlul subiectului ieri seara. Deci da, eu cred in ecranizari cu toata convingerea. Unele sunt bune si inspirate, altele nu... dupa talentul si creativitatea fiecarui regizor.
Cert e ca daca am exclude toate filmele care sunt ecranizari sau inspirate de: romane, nuvele, jurnale, povestiri, poezii, benzi desenate sau interviuri, n-ar ramane prea multe. Nu zic ca nu exista filme cu scenariul original. Nu zic ca nu sunt bune (desi clar nu toate!). Zic doar ca nu sunt prea multe.
Asa ca eu incerc sa evit dramele de genul: "cartea a fost mai buna" desi nici mie nu-mi reuseste de fiecare data. Oricum e mult mai placut sa citesc cartile dupa ce vad filmele. Si pot sa spun ca de fiecare data cand gasesc o carte dupa care stiu ca s-a facut un film, sunt extrem de tentata sa o cumpar. Si de cele mai multe ori, nu regret.
|
Ricutza,stii vorba aia,"Prosti,da' multi"!Faptul ca sunt mai numeroase ecranizarile decat scenariile originale e un argument in favoarea primelor cat se poate de nesemnificativ(ba chiar pueril).Si,cum adica "Nu zic ca nu exista filme cu scenatii originale"?Adica stai cumva pe ganduri mai mult de o nanosecunda inainte de a afirma cu surle si trambite ca scenariile originale sunt... "CALEA".
Cat despre cititul cartilor dupa vizionarea filmului,nu mi se pare in regula sa-ti limitezi imaginatia si creativitatea personala la viziunea nu stiu carui cineast.Cred ca plecerea pe care o experimentezi in aceste cazuri e prea comoda;e chiar lenesa.Tre' sa-ti pui mintea la contributie la maxim. |
Ok, ai citit vreodata vreo carte dupa ce ai vazut un film? Caci daca da, ar trebui sa stii cam cat din film ramane in carte. Cartea are alte durate, alti timpi, alt spatiu. Nici nu stiu cum ai putea sa-ti imaginezi ca citind o carte care a fost ecranizata ramai la viziunea regizorului. Asta ca sa nu mai vorbesc ca mi-e foarte greu sa-mi controlez ce vizualizez cand citesc ceva.
Iti zic sincer ca de cele mai multe ori preiau doar castingul. Uneori se potriveste, alteori nu. De exemplu citind Dosarul Pelican am descoperit ca personajul jucat de Denzel Washington era de fapt alb. Ok, mi-am schimbat imediat imaginea. Citind the Northern Lights mi-am dat seama ca Daniel Craig n-a fost o alegere buna de casting pentru Golden Compass. Ok, mi-am imaginat eu alt tip si cu asta basta.
Cand am un actor in minte ii vizualizez caracteristicile din carte mai in detaliu. Sau mi le imaginez mai in detaliu. Deci in nici un caz nu avem de-a face cu o restrictie a imaginatiei (sunt inca socata de reactia ta).
Boon, si acum trecem la chestia cu scenariile originale. Ideea dragul meu, este ca extrem de multe filme se pot reduce la niste sceme foarte simplute despre care niste profesori de scenaristica au scris niste carti. E un drum clasic pe care-l parcurge un erou, cu niste obstacole, cam ca schema basmului din liceu. Deci da ideea de originalitate la filmele care sunt considerate a avea scenarii originale, este mai mult decat discutabila.
Plus ca mai sunt si parerile ca de la Shakespeare (sper ca asta sa fie autorul) incocoace, nu s-a mai scris (care poate fi extinst si la filmat) nimic original.
Sunt convinsa ca daca e sa luam multe din filmele care aparent au scenarii originale, si ne uitam atent la ele, gasim o multime de chestii care in literatura au fost prezentate mai inainte.
Si sunt convinsa si ca discutia asta poate deveni mult mai complexa si complicata de atat.
Deci atitudinea asta cu "vai, nu pot sa vad decat filme cu scenarii originale" e mai mult decat aiuristica. Parerea mea e ca daca te bazezi pe principiul asta ratezi foarte multe filme excelente (ca sa nu mai mentionez ca nu vezi chestii cu adevarat originale). De-asta am si zis ca sunt mult mai numeroase filmele inspirate de ceva scris care merita vazute fata de cele cu scnearii originale (ma refeream evident la filmele bune).