[keepwalking]

1. Care amintire legata de Iasi va staruie in minte? Fericita sau nefericita...

Am plecat din Iasi la 28 de ani. Cum sa raspund la intrebarea asta? Am o amintire legata de fiecare zi intimplata aici. M-am amuzat in toamna asta sa povestesc in magazinul Cristinei Stanciulescu de la Europa Fm cite o amintire in fiecare duminica si constat acum cind ma intrebi ca majoritatea erau despre Iasi: am inceput prin a-I povesti cum gazduiam pe vremea cind eram copil ciinele regizorului Daneliuc, un pechinez numit Sufletel caruia ii placea usturoiul si am incheiat prin a aminti prima mea slujba in cultura: vinzator de bilete la Filarmonica din Iasi. Intre astea doua momente sint pentru mine intimplari pentru o carte si sper sa gasesc intr-o zi editorul potrivit si interesat pentru ea.

2. Experienta jurnalistica a constituit un avantaj in conturarea unui stil concis, dinamic, propriu scenariului cinematografic?

Din plin. Nu experienta jurnalistica in general ci faptul ca am nimerit intre oamenii care erau la Opinia Studenteasca in 87 88. Erau foarte creativi si exista o atractie atit catre un anume gen de subiect, de povestire cit si o mare preocupare pentru stil. Erau povestitori foarte buni acolo si exista si un feed back imediat la ce scriai tu asa ca a fost un mediu foarte bun ca sa inteleg care e stilul cel mai potrivit pentru mine. Si astazi, in buna masura, scriu dupa un stil pe care mi l-am format in perioada de atunci. Desigur, e un stil pentru altfel de scrieri dar ajuta intr-un fel si la scenarii. Si apoi si claritatea pe care trebuie sa o ai in presa ajuta: sa nu uiti cine a facut ce, unde si din ce pricina. Marturisesc ca am ramas atit un mare cititor de ziare cit un colectionar de subiecte virtuale de reportaj: citesc diferite gazete sau stiri si imi zic: hmm, ce subiect grozav si putin exploatat, ar trebui facut un reportaj dupa el.

3. Va rog sa descrieti atmosfera de la Opinia Studenteasca in anii in care ati facut parte din echipa redactionala.

Dupa cum vezi, mi-a venit deja sa zic ceva chiar inainte sa ma intrebi. Atmosfera? Grozava, daca stau sa ma gindesc acum: ne vedeam in vremurile cele mai indepartate pe care mi le amintesc in Casa Tineretului, la ultimul etaj, intr-o camarauta amarita unde eu, mai nou venit si nici macar student, nu aveam scaun si stateam pe o lada de lemn care adapostea colectia de Opinii mai vechi. Era un fum de Pescarus de sa-l tai cu cutitul si mi-l amintesc pe Daniel Condurache care ne zicea mereu la plecare: pulsuri, aduceti pulsuri: macar trei fiecare. Aia era atmosfera de dinainte de 89. Apoi a fost ziua de 22 decembrie si intilnirea mea, coborind pe strada Nicolae Gane, cu Dan Radu. Nu era o intilnire programata, ne adunam la ziar dupa ce se intimplase la televizor. Identific si astazi acel moment ca pe cel mai liber si intens din toata viata mea, a fost clipa in care ni se parea ca totul e posibil iar dezamagirile si maturitatea nu ne coplesisera inca. A urmat apoi o noapte in spitalul Sfintul Spiridon in care am scris primul numar al noii Opinii Studentesti, un numar in care toti voiam sa fim editorialisti. Si au urmat multe alte momente si schimbari, pina la aparitia Monitorului, de pe vremea carora imi amintesc sedinte de redactie la care George Pruteanu dadea cu coada maturii pe sub usa si in care ne mustra ca sintem prea seriosi. Mai tirziu a devenit el nespus de sobru.

4. Pe cine a iubit tanarul Cristian Mungiu in "orasul marilor iubiri"?

Doua intrebari: ce tiraj are ziarul asta, cine il citeste? Si doi: tu esti insurat? Dincolo de glume insa trebuie sa zic ca nu ma intilnesc mergind prin Iasi cu foste iubite. Nu stiu daca voi stind aici va dati seama dar din orasul asta s-a produs un adevarat exod. Cei care nu au plecat din tara au plecat in Bucuresti, in tot cazul, a ramas foarte putina lume cunoscuta de mine aici. Ma amuza uneori sa ma duc in curtea liceului meu, Eminescu, si sa ma uit la atelierul de lacatuserie unde se infiripau flirturi mai pasionante decit orice relatie de mai tirziu cu colege de scoala carora ne ofeream sa le taiem un inel din teava la orele de practica. Mai tirziu aveam o prietena din Tulcea cu care ma pupam pe o banca in prin curtea scolii de partid dar ma intreb daca cei mai tineri gusta sau inteleg nostalgia unor asemenea clipe in care dragostea si ideologia fraternizau.

5. Sora dumneavoastra, dna Alina Mungiu-Pippidi a scris un scenariu, intitulat "Moartea lui Ariel", inspirat din drama uciderii lui Ioan Luchian Mihalea. Credeti ca va persista in aceasta directie si ce parere aveti de acel scenariu?

Prin 90, 91 a venit in redactia Opiniei Studentesti un domn Kaplan care mai tirziu a scris mai tirziu niste carti despre tarile Europei de Est si a ajuns sfatuitorul fostului presedinte American in privinta balcanilor. In cartea aia pomenea si despre zilele petrecute la Opinia Studenteasca pe care o descria ca pe un cuib de insi nationalisti si nespalati. Eu ieseam cel mai bine din descrieriele lui: nationalist dar spalat, putind trece, la un caz, drept student American. Greseala a fost ca i-am zis doua vorbe despre sora-mea, pesemne, caci ea nu isi aminteste sa fi vorbit cu el: ca e doctorita si ca scrie literatura. Uite, au trecut mai bine de zece ani si isi aminteste si astazi ca am vorbit cu cineva despre planurile ei fara sa o intreb. Deci sun-o.
Dar uite, ca sa nu zici ca nu ti-am raspuns: Moartea lui Ariel era un scenariu care pleca de la o premisa buna: ca intimplarile care intereseaza publicul larg trebuie preluate si transformate in filme. Din pacate, era o idée prea avangardista fata de ritmul cinematografic de la noi unde de la idée pina la film cad frunzele de plictiseala si se duce tot fisul.

6. Cati bani ati castigat in urma difuzarii filmului Occident si, in general, din toata activitatea cinematografica de pana acum?

Uite o intrebare buna si transanta. Pai, sa socotim, in dolari: mai putin de cinci mii pentru scenariu, nimic pentru regie, mai bine de zece mii din premii, nimic ca drepturi de autor. De pe urma cinematografiei prima data am cistigat doua sute de mii pe luna, in 95. Mai tirziu, ca secund cistigam patru, cinci sute pe luna iar din scurt metraje doua trei mii pe proiect. Nu m-am imbogatit, va sigur. Am cistigat insa o cantitate nemasurabila de stima, simpatie si notorietate.

7. Cine va sta acum alaturi, sprijinindu-va in munca creativa? Exista o mare iubire in viata regizorului Cristian Mungiu?

In munca creativa, cum cu delicatete o numiti, imi sta alturi aceeiaisi persoana care imi sedea si pe vremea Opiniei Studentesti. Faceti si voi o socoteala si vedeti ce va da.

8. Ce locuri preferati sa revedeti la intoarcerea in Iasi? Care erau principalele locatii in care va distrati pe vremea "cetateniei" iesene?

Singurul loc pe care il revad e casa alor mei din Sararie. In rest nu ies niciodata nicaieri in Iasi decit in magazine sau piete dar chiar si astea ma dezamagesc: traiesc cu senzatia perpetua ca Iasiul din perioada in care traiam eu aici era un oras mai viu, mai dinamic si mai coerent. Piata Sfintul Spiridon, Copoul sau Hala sint niste glume proaste pentru mine fata de ce erau odata.
Cind eram liceean trageam tepe la Cina, ne imbatam la Select, beam dupa cite un fotbal o bere insalubra la Zoiosul pe Sararie

9. Ce prieteni aveti in Iasi si cu care tineti legatura?

Singurul pe care il vad aproape de fiecare data cind vin e Dan Mititelu dar daca nu stiti cine e inseamana ca vorbim de pomana acuma. Altfel, ma vad cu Dan Radu, dar numai in Bucuresti, si tot acolo cu multi alti ieseni caci dupa multi ani, cu sprijinul Cristinei Simion s-a pus in practica o idée mai veche si iesenii se pot intilni si discuta in Bucuresti odata pe luna: sint cu mult mai multi decit v-ar trece prin cap, credeti-ma. Dar trebuie sa spun ca atunci cind am dorit sa-mi organizez o premiera la Iasi cu Occident mi-au sarit in ajutor nespus de multi oameni, prieteni, fosti colegi sau doar ieseni si simt ca nu le-am multumit niciodata pe masura. Sper sa o fac cindva.

10. Daca ati avea ocazia sa retraiti o zi din viata dv, care ar fi aceasta?

Ziua in care m-am nascut. Nu mi-o amintesc deloc si sint foarte curios. Oricit de mult bomban azi, mi s-au intimplat de-a lungul vremii prea multe lucruri care ma bucura ca traiesc asa ca ar fi cazul sa aflu cum a inceput totul.

11. Ati scris poezii in adolescenta?

Nu! Am facut un pact cu mine insumi pe vremea cind a inceput sa ma preocupe scrisul: sa nu scriu niciodata poezii. Admit ca la virsta mea de astazi ma tenteaza rimele dar deocamdata testez efectul lor incalculabil asupra celor doua pisici cu care locuiesc in acelasi apartament: recomand oricui are pisici sa incerce sa li se adrese in rime – efectul e spectaculos si da rezultate inimaginabile.

12. Ce calitati apreciati la o femeie?

Sa fie grasa, urita, trista, cicalitoare, isterica, sa faca scene in public, sa fie cheltuitoare, lenesa si incapatinata. Daca vreo cititoare a dvs se recunoaste in acesta descriere sa ma sune, am o surpriza pentru ea.

13. Vi s-a intamplat ceva deosebit de Craciun? Aveti o amintire legata de aceasta sarbatoare sau de revelion? Unde veti petrece revelionul anul acesta?

Da, mi se intimpla deosebit sa-mi petrec Craciunul la fel de cind imi aduc aminte, cu certitudinea ca voi fi la Iasi in familie si cu incercarea de a limita mereu numarul cadourilor – in anii din urma am depasit indecent numarul de metri patrati de cadouri. Revelionul insa nu-mi zice nimic – o sarbatoare trista si contabiliceasca in care stradania de a nimeri cu dopul de sampanie limba ceasului de la TVR care te imbatrineste la miezul noptii iti rapeste tot cheful.