|
Intr-adevär, tin bine minte "Acel bestemat tren blindat" - unul dintre blockbusterele generatiei '80 - si n-are nimic comun cu "Inglorious Basterds". Dacä i l-o fi inspirat cu adevärat, nici o problemä - dar rezultatul e altä gâscä-n altä traistä.
Desigur, faptul cä ne tine-n prizä douä ore jumate, cum am si spus, e marea lui calitate la nivel de lucräturä - narativ si vizual. Vorba ta: It's just entertainment! Dar sub nivelul cu care ne-a obisnuit. In "Pulp Fiction" si "Kill Bill", paregzamplu, conventia entertainmentisticä se lega organic - aici rämâne inegalä, neomogenä si, în ultimä instantä, anticlimacticä. Sau, altfel spus: absurdului deliberat, raportat la istorie, îi lipseste poanta (nu neapära în sens comic; în sens mai larg, ca "istetime", "inteligentä"). La fel ca-n "300", e doar spectacol de-amorul artei, care de la un moment dat se-nvârteste în jurul cozii. Nu asteptam de la el neapärat un mare mesaj, ci mäcar un mare twist (în spiritul entertainment-ului pe care si l-a propus) - si nu-l are... Tot ceea ce se întâmplä pân-la coadä, atât în sala de cinema, cât si în pädure, e telefonat si liniar. Asteptam s-o vedem pe Shosanna cum le dä foc cu cinema cu tot, si asta vedem - când, la o adicä, altceva era dacä se cäsca beciul sub ei si cädeau cu totii în canalele Parisului... (Un exemplu simplist, desigur - dar numai cu rol ilustrativ.)
In limbajul lui McKee: "The gap between expectation and payoff is close to nonexistent."
|