[crissis]

ce-mi place la filmu' asta e ca reuseste sa scandalizeze niste ofticosi conformisti si moralisti de pe-aici. spor in continuare la numaratoarea victimelor sistemelor politice represive si totalitare. astept cu nerabdare scorul final. a nu se uita de baietii din irak, au fost si acolo citeva sute de mii de oameni care au avut prostul gust sa moara de bombele si rachetele invadatorilor... pardon, eliberatorilor. epoca romantica a ideologiilor a trecut, acum se masacreaza pentru profit

dar totusi Che (filmul) e cam subtire pentru gustul meu, prea documentary-like, prea eliptic (ma refer la partea doua ). nici vorba de hagiografie, probabil timorat de eventualele atacuri ideologice din partea dreptei, soderbergh plimba camera printre guerilleros in speranta ca aceasta va capta magia momentului sau ma rog, ca va reda realitatea nuda, necontaminata de speech-uri si efuziuni revolutionare dar, lipsit de orice alt punct de sprijin decit jurnalul lui che, filmul se stinge incet in jungla boliviana si mai pilpiie frumos doua secunde la sfirsit, in scena asasinarii lui che la ordinul CIA. prea lung pentru un film artistic, prea scurt daca vrei sa intelegi ce s-a intimplat in bolivia, 1967.