Am bifat in seara asta la Patria Che: argentinianul.
Mai, desi am oarecare admiratie pt El Comandante, mi-a fost putina rusine de lumina in care l-a pus Soderbergh - e mai ceva ca Maiza Tereza, wtf, ii invata pe aia sa scrie, sa socoteasca, cu mana lui, le arata exercitii la matematica?
Este gretos de edulcorat, zici ca lu' Che ii curge sirop de tuse in vene iara nu sange de om. Comunist.
Enfin, o explicatie ar putea fi faptul ca filmul se bazeaza, nu-i asa, pe jurnalul lui Che, si evident ca el se vede pe sine insusi intr-o maniera pozitiva si evident ca il emotioneaza multe lucruri in jur. Asa ca bazandu-se pe viziunea personala a lui Che, nu vad cum ar fi putut sa-l prezinte drept un criminal nemilos, machiavelic etc.
Mi-a placut enorm cum s-a terminat aceasta prima parte, amuzant, memorabil incredibil!
Mi-a placut nu pt ca pare caraghios ca Che este scandalizat de furtul unei masini (dupa ce macelarise atatea orase si tabere militare) ci de faptul ca omul chiar asa era - avea cateva principii foarte aseptice - spala-te pe maini, citeste, nu fura, nu minti, nu-ti trada tara, iubeste-ti patria, uraste imperialismul.....remarcati voi, de la foarte simplu, biologic, la foarte complex, politic
