absolut plictisitor e puţin spus, începând de la scenariu şi terminând cu realizarea.
poate oi fi eu subiectivă, unde Gwyneth Paltrow mi se pare urâtă cu draci, iar ca actriţă nu-mi spune chiar nimic! sau poate că sunt insensibilă, însă povestea e chiar de 2 lei! singura concluzie utilă, dacă pot spune aşa, la care am ajuns după vizionarea acestui film aşa e faptul că într-adevăr sunt mai mulţi bolnavi psihic în libertate decât instituţionalizaţi, că posibilitatea ca unul dintre ei să-ţi fie vecin şi să se îndrăgostească de tine e destul de mare, dar dacă nu eşti în stare să-l ajuţi, nu te folosi de el, şi fă bine şi ocoleşte-l. etc.
noroc cu mama Rossellini şi cu Sandra (Vinessa Shaw) care m-au iluzionat un pic că nu mi-a pierdut chiar tot timpul.
aaa... şi pe viitor nu-mi mai recomandaţi filme cu tembeli ipocriţi, vă rog.
