[vave]

Filmul mi-a fost recomandat de un prieten drag de mai bine de doi ani. Atunci l-am început, dar după primele cinci minute l-am închis şi atât a fost. Azi mi-am amintit de film şi prin urmare l-am văzut, de data asta pe tot.

Mi se par remarcabile filmele care mă fac să trăiesc alături de personaje senzaţiile pe care le simt, momentele prin care trec. Aici a fost cazul. Scrisoarea citită de Evey chiar m-a impresionat, iar imediat după aceea când ea află adevărul parcă simţeam şi eu atacul de panică.
Destul de generos din punct de vedere vizual, filmul m-a atras mai ales prin meticulozitatea personajului mascat... şi vocea. Amândouă bine puse la punct. De asemenea filmul abundă cu replici simple, dar totuşi profunde. Subiectul este unul de mare actualitate şi poate chiar inepuizabil: Big Brother cu tot ce a însemnat/înseamnă.

Mi-a plăcut, deşi eram pregătită să mă plictisesc şi să mă lupt cu mine însămi să îl pot privi până la capăt. Se pare că s-a schimbat câte ceva în ultimii doi ani de zile [la mine].