|
Ai perfectä dreptate, Porumbito - mai ales când apreciezi cä orice film trebuie sä fie judecat în primul rând în sine, si abia apoi în raport cu eventualele surse de inspiratie (cärti, evenimente istorice, etc...)
S-a încercat, mai sus, o justificare a exceselor hormonale, sub motivul cä "aveau saispe ani, la ce v-ati fi asteptat?" Foarte adevärat - cu o precizare: nu prezenta în sine a pulsiunilor libidinale e problema, ci faptul cä, în ultimä instantä, rämân exterioare, nu determinä nimic esential în povestire (cum bine spui, în vreo douä-trei locuri din mesajul täu). Or, normal era ca acea "relatie cauzä-efect" sä functioneze pentru cä asa cere nu numai dramaturgia, ci si realitatea: ce interesant, dramatic si semnificativ ar fi evoluat facultätile vräjitoresti ale personajelor, sub imperiul furtunilor imprevizibile ale unei sexualitäti care tocmai se trezeste la viatä...!
...Cred c-am sä-i scriu totusi analiza, schimbul nostru de idei mi-a mai cristalizat si mie oarece opinii.
|