Îmi amintesc că ne-am strâns odată mai mulţi copii de prin împrejurimi să mergem la Dunăre, lucru evident interzis [atunci locuiam în Cernavodă]. Se presupunea că va rămâne secretul nostru. Ne-am luat de mâncare, ne-am strâns pături... ce să mai, ne-am pregătit perfect! Eu eram cea mai mică, cred că aveam în jur de cinci ani, iar cei mai mari în jur de 10 ani. Pe vremea aia îmi plăcea enorm să înot pe sub apă, ţinând ochii deschişi. A fost foarte frumos! Îmi amintesc că am ajuns acasă şi am dormit foarte mult. Când m-am trezit părinţii aflaseră deja. Mă mir şi acum că nu am fost pedepsită.
