|
Nu mä mir de ce zice Lynch - pentru sefisti, filmul a fost "o rusine", "o profanare", "un sacrilegiu"... Nici nu e de mirare, tot proiectul fusese o însäiläturä improvizatä, dupä ce formula Jodorowsky plus Dali, antamatä initial, capotase. Lynch nu avea nici o empatie cu subiectul, nu l-a simtit, iar De Laurentiis era de mult senil - se vede cu ochiul liber lipsa unei viziuni mature a producätorului: improvizatii, solutii ieftine, stângäcii (complet incompatibile cu spiritul si stilul lui Lynch).
Sunt sceptic cu privire la sansele seriei de a putea fi ecranizatä asa cum (teoretic si valoric) ar merita... In primele douä romane, relatia dintre exterior (actiune, spectacol, imagerie) si interior (continut, ideaticä, sensuri) e deja complexä si greu de stäpânit, dar de pe la "Children..." se orienteazä tot mai mult spre partea dinäuntru... "God Emperor..." si "Heretics..." sunt din ce în ce mai livresti... Cred cä nu se poate aduce pe ecran decât sub foma compromisului de tip "inspirat din...". Asa ceva ar fi fost si proiectul initial, Jodorowsky/Dali: "un fel de «Dune»", foarte spectacular si reprezentându-i mai mult pe ei doi.
|