Intr-adevar, Teshigahara porneste de la romanul lui Kobo Abe, asemeni si in The pitfall. Daca spui ca si pe hartie povestea e la fel de terifianta atunci regizorul se pricepe sa materializeze feelinguri. Si da, te pot lasa de multe ori nervii cand te uiti la filmul asta, mai ales ca nu e din cele mai scurte. E foarte angoasanta toata infinitudinea aceea de nisip care se aseaza valuri, valuri, in fiecare minut, peste orice, ingropand totul. Munca sisifica pe care o depune femeia in fiecare seara, scotzand nisipul cu lopata afara (sute de kilograme de nisip in fiecare seara) e chiar fara speranta.
Cruciala in film este evolutia lui Niki, barbatul nisipurilor, ca sa-i spun asa. Daca la inceput e un orasean (locuieste in Tokyo) sofisticat, dependent de tehnologie, carnetele de notite, imbracaminte la moda, etc, incet incet va ajunge sa adopte viata simpla, apropiata de esente: de la ruperea de tehnic (aparat de foto, diverse obiecte)pana la adoptarea imbracamintii traditionale japoneze.
Foarte scary nisipurile miscatoare inghititoare care aproape ca-l ucid pe Niki.
Bancul filmului: zic tzaranii din sat ca daca ar fi sa sape prin dunele lor sigur s-ar imbogati din cate aparate de fotografiat ar gasi
Doar sunt japonezi, nu?