[keepwalking]

Secvenţa

Exterior, zi. În faţa scării unui bloc. REGIZORUL însoţit de OPERATOR îl abordează pe GICU, care abia iese din bloc.

REGIZOR: Bună dimineaţa, unde vă grăbiţi, la lucru?

GICU (ezită) : La lucru ? Păi, da...

REGIZOR : Mă numesc Costache Siropeanu, regizor de film. V-aş reţine doar două minute, dacă nu vă grăbiţi prea tare, domnu ‘...

GICU : Gicu...

REGIZOR : Domnu’ Gicu, să vă explic cum stă treaba. Noi facem un film despre viaţa românului de zi cu zi, cu greutăţile, dar şi cu bucuriile sale. Ei bine, pentru o mică scenă din film, avem nevoie de un personaj ca dumneavoastră.

GICU : Şi eu ce trebuie să fac ?

REGIZOR : Uitaţi, vedeţi Dacia asta de aici ? Trebuie să faceţi doar atât : intraţi în Dacie, încercaţi să o porniţi, nu reuşiţi, ieşiţi din maşină şi spuneţi, cu năduf « Tu-i mama ei de viaţă, iar m-a lăsat bateria ! ». Atât !

GICU (pe gânduri) : Dom’le regizor...eu ştiu...Mă pot consulta cu cineva ?

REGIZOR : Păi..da....Sigur. Dar vă rog, grăbiţi-vă, trebuie să profităm de lumină.

GICU (formează un număr pe celular) : Alo, domnu’ Istrate ? Gicu Palama sunt, daca vă rog să coborâţi un pic aici, vă deranjez prea mult ? Haideţi, vă rog, avem o problemă.

REGIZOR (nedumerit) : Ei, nu e chiar o problemă...e doar o scenă de film, în două minute o rezolvăm.

GICU (uşor speriat): Nu ştiu, dom’ regizor…să vedem ce zice dom’ Istrate…

Din scară apare ISTRATE, un pensionar cu o figură severă.

ISTRATE (pornit): Dacă sunteţi de la televiziune, n-avem nimic de declarat!

GICU : Nu, dom’ Istrate, dânsul e regizor de film şi cică vrea sa facă un film despre scara noastră.

REGIZOR : Nu despre scara dumneavoastră, dar, în fine, ţinând cont că subiectul e despre oameni obisnuiţi, da, putem spune că vă priveşte şi pe dumneavoastră.

ISTRATE : Şi de ce aţi venit tocmai aici, fix la Blocul XL11, Scara Z ? Ce, aţi aflat că suntem cei mai mari restanţieri la întreţinere şi aţi venit să faceţi mişto de noi, nu-i aşa ?

REGIZOR : Nu, domnule, pur şi simplu, avem nevoie de o simplă scenă. Un om normal, ca domnu ‘ Gicu aici de faţă...

GICU(îl întrerupe, uşor deranjat) : Păi staţi...adică de ce eu..adică eu sunt un om obişnuit, aşa, fără nimic ieşit din comun ? Păi ştiţi cine sunt eu ?

REGIZOR : Nu şi nici nu ne interesează, noi vrem...

ISTRATE : Şi ce trebuie să faci, Gicule ?

GICU : Cică să mă urc în Dacia aia de-acolo, să n-o pot porni şi apoi să înjur că m-a lăsat bateria.

ISTRATE : Aaaa, păi asta e umilire pe faţă, domnu‘ regizor ! Adica ce vrei dumneata să arăţi, că cei din scara asta au nişte hârburi de maşini, că înjură ca nişte birjari, păi drept cine ne iei ?

REGIZOR : Bine, dar cine eşti dumneata ? Eu aveam treabă cu domnu ‘ Gicu. Ce te tot bagi dumneata în filmarea mea ?

ISTRATE : Ha ! Cine sunt eu ? Eu sunt şeful serviciului de Public Relations al scării ! Fără aprobarea mea, nimeni din scara Z a blocului XL 11 nu dă relaţii presei !

REGIZOR : Dar nu sunt de la presă, dom ‘le !

ISTRATE : Lasă-mă, dom’le, aşa ziceţi toti. Ba că sunteţi de la gaze, ba de la lumina, şi, pac, ne turnaţi cu camera ascunsă prin cozoroc.

Din scară iese MANOLE.

MANOLE : Ce s-a întâmplat, ce-i zarva asta ?

ISTRATE : Domnu ‘ se dă drept regizor. Cică toarnă un film cu scara noastră.

MANOLE : Dom’ Istrate, dar nu mai scăpăm de turnătorii ăştia, ce mama naibii!

REGIZOR : Vorbeşte frumos, nu sunt turnător, sunt regizor!

MANOLE: Da? Adică bagi fitile pe ici, pe colo, eşti din-ăla, cum îi spune, intrigant! Ia zi, ce buget ai la filmul ăsta ?

REGIZOR : Da’ ce te priveşte pe dumneata ? Stai liniştit O să-i dăm şi domnului Gicu o sută, două de mii...

MANOLE (râde) : O sută ? Două ? Fără cinci milioane pe minut, nici un locatar de pe această scară nu poate apărea în nici un reportaj video sau audio ! Şi ţi-o spune asta Manole, şeful departamentului de marketing al scării !

Din scară iese FANE, un ins masiv.

FANE : Ce e Gicule, s-a legat cineva de tine ? Bă, s-a legat cineva de Gicu ?

REGIZOR : Eu. De fapt, staţi, că nu m-am legat de el. Voiam să fac o secvenţă de film cu dumnealui. Să se urce în Dacia aia şi să nu reuşească s-o porenască.

FANE : În Dacia aia ? Da’ ce are Dacia aia, mă ?

REGIZOR : Păi, e cam hârbuita şi ilustrează perfect...

FANE : Cum ai zis, mă ? După ce că te-ai legat de Gicu, te agăţi de maşina mea acu’ ? Mă, da’ ai fost tu la RAR cu ea şi ştii că e hârb ?

REGIZOR : Domnule, dar e ceva de speriat ! Eu vreau să fac un film, un simplu film ! Chiar nu e nimeni normal pe scara asta ?

ISTRATE : Ha ! Ce v-am spus eu ? Ne ia la mişto ! Săriţi pe el !

REGIZORUL fuge, urmărit de cei trei. Se fereşte de ei, slalomează printre nişte copaci, revine în faţa scării şi se urcă disperat în Dacie. Încearcă s-o pornească, nu reuşeşte. Este silit să iasă din maşină, ţinut strâns de urmăritori.

ISTRATE : Aşa, domnu’ regizor. Mai ai ceva de zis acu’ ?

REGIZOR (îngaimă) : Tu-i mama ei de viaţă, m-a lăsat bateria !

- Sfârşit -