|
Da, e drept, subiectul e deschis multor piste de dezbateri.
Pe de alta parte, eu ma gandeam si la nocivitatea daruirii totale pentru actul artistic.
Si imi vine in minte un interviu cu Alexandru Repan in care vorbea despre faptul ca un alt mare actor, regretatul Sandu Sticlaru, isi deschisese la batranete un atelier de confectionat chei.
Repan punea aceasta initiativa pe seama dorintei actorului de a scapa de "osuarul" personajelor jucate de-a lungul timpului si care isi lasasera amprenta asupra psihicului.
Prin activitatea sa practica, Sandu Sticlaru incerca sa guste viata reala, palpabila, sa se elibereze de dedublarile scenei.
Un fel de tratament psihiatric...
|