|
Ce spui tu e adevärat în sens dogmatic - dar cum eu nu cred în dogme, zic:
Dumnezeu e absolut, iar în alte sisteme teologice, sacrificiul pentru credintä ar avea sens.
(Si se leagä, fiindcä mitul lui Manole are rädäcini arhaice, precrestine. Interpretat din perspectivä crestinä, devine mai subtil, complex si concret - nicidecum "anapoda"; nu fi bigot.)
Si încä ceva: asa-zisa calitate de "stăpân doar pe pământuri, plante şi animale, conform Bibliei" e foaaarte discutabilä - si a dus la excese de tipul orgiilor demente ale tiriacilor de la Balc, exterminarea multor specii, catastrofa ecologicä actualä, etc.
Concret: da', omul este "stăpân pe pământuri, plante şi animale", dar asta implicä mai mult DATORII fatä de ele, decât drepturi. Un adevärat stäpân îsi iubeste, apärä si cultivä supusii, nu si-i chinuieste, batjocoreste, însalä, exterminä.
Pe de altä parte, în cazuri extreme, omul poate fi stäpân chiar si pe el si pe semenii lui: are dreptul (si datoria!) sä se sinucidä (autosacrifice), ca sä-i salveze pe altii; sä ucidä (sacrifice), tot pentru a salva (victimele unor teroristi genocizi, sau victimele unor boli chinuitoare sau incurabile, prin euthanasie - avem topic la Cafenea).
Deci, vorba "Filantropicii"... "viata e complexä si are multe aspecte"...
|