|
Intr-adevär, mä gândeam si la Avraam si Isaac, dar n-am vrut sä lungesc comentariul prea mult.
Da, categoric, existä un paralelism clar între ele. Dumnezeu l-a oprit pe Avraam, fiindcä sacrificiul lui Isaac avea doar o singurä finalitate: proba, testul, actul de credintâ, auto da-fe-ul - si atât. Pe când, la Manole, miza era mult mai mare: construirea unui sfânt läcas - ceea ce fäcea ca tot procesul de constientizare a sacrificului sä se complice... Nici Dumnezeu nu mai poate alege atât de simplu solutia - si e nevoit sä-l pedepseascä pe Manole, înainte de a-l mântui.
Dacä l-ar fi läsat sä construiascä monastirea iertându-l de jertfä, sau acceptându-i autosacrificiul (mult mai egotist si orgolios decât jertfirea sotiei iubite!), totul se împutina, se ieftinea, se flescäia...
Cori, dacä tu ai avea de ales între a te sacrifica pe tine însäti, sau pe Vicky - ce te-ar durea mai mult? Ce ti-ar fi mai greu?
(La fel eu între mine însumi si oricare dintre Collins sau Hera...)
We both know the answer...
Intr-un fel, sacrificiul lui Manole e o variantä updatatä, mai complexä si mai dilematicä, a mitului cu Avraam si Isaac.
|