***revin cu postarea mea de pe myforum, sperand ca, dialogand cu cat mai multi, sa imi clarific multe din dubiile mele legate de filmul lui mann***
am vazut si eu filmul aseara si inca nu pot spune daca mi-a placut sau nu. cert este ca a fost mult sub asteptarile mele. iata gandurile mele confuze (poate cu ocazia asta, imi voi si pune putina ordine in ele).
in primul rand, poate eram eu intr-o pasa mai proasta sau mai obosit, dar m-am trezit uitandu-ma la el cu o raceala de gheata. nu m-a emotionat pur si simplu cu nimic in cea mai mare parte. nici momentele presupus 'glorioase' si care in mod evident se voiau amintite peste 20 de ani ca 'antologie' cinematografica au fost fasaite ca un balon pt copii dezlegat: ma refer la cel cu capturarea din indiana a lui dillinger, care combina o imagine destul de inflorita de prea multe blitz-uri ale jurnalistilor cu secvente de arhiva. da' eu, eu stateam si ma uitam la ele nesimtit ca vaca, mai-mai ca dadeam si eu din coada.
apoi, ar fi imaginea HD. nu nu, chiar n-am nimic cu HD-ul, 'collateral' si 'miami vice' (unul din cele mai subestimate filme ale lui mann) au aratat incredibil, 'inland empire' a aratat incredibil... de insidios (unul din putinele lucruri bune la el a fost imaginea), insa aici ceva era in neregula. eu in filmarea digitala am gasit mereu un sentiment de 'cool', bombastic, ceva 'unic'. nu neaparat ca sporea autenticitatea situatiilor, dar era ceva ce n-am mai vazut, or pt un cinefil destul de blazat asta e ceva ! aici insa secventele intime si 'romantice' par scoase din burta dupa felul cum sunt filmate. poate ca totusi HD-ul cu feeling-ul sau modern nu da bine cu decorurile si costumele de epoca. nu stiu...
si ce m-a enervat cel mai tare a fost irosirea lui bale intr-un rol COMPLET opac (da, poate ca are cateva secvente mai ok), de altfel toate personajele fiind tip: politistul dur, bruta, politistul corect si mandru, banditi usor eroici. daca depp se descurca ok, nu acelasi lucru il pot spune despre restul casting-ului (hoover e, apropo, si el tot opac).
in schimb, are o serie de chestii (foarte) bune: tot imaginea care da conflictelor nocturne o autenticitate si un 'feeling' aparte (dovada ca tot e mai buna pt treburi 'moderne' decat pt surprinderea unor decoruri somptuoase de poca). apoi, ar fi ultimul act al filmului, plin de un 'film-loving feeling' (cu toata treaba cu 'manhattan melodrama'), si finalul tragic al aventurii lui dillinger cu billie. 'bye bye, blackbird'-ul chiar e emotionant.
raman in dubiu. chiar nu as putea spune daca e un film bun sau prost. as inclina sa spun ca, luat per ansamblu, e bun. putine filme m-au mai lasat asa confuz.
