|
ATENTIE, SPOILERE!
Am vazut in sfarsit filmul alaltaieri. Desi destul de previzibil, nu m-a dezamagit.
Ce mi s-a parut un pic fortat a fost faptul ca in dosarul lui Juliette nu s-a pomenit nimic despre starea fiului sau dinaintea mortii, despre boala. Banuiesc ca nu, din moment ce asistenta sociala - tipa solida - era atat de nedumerita. Adica eu cred ca oricine ar fi facut o legatura intre crima si boala. Mi se parea normal ca boala sa fi fost mentionata in dosar.
Ma rog, probabil ca asta conteaza mai putin. Impresionanta Kristin Scott Thomas, ar fi meritat o nominalizare la Oscar.
Filmul mi-a trezit niste amintiri, mai exact vizita pe care am facut-o la Penitenciarul Gherla acum cativa ani. Ati privit vreodata cerul din curtea unei inchisori? Parca e mai albastru si mai senin vazut de acolo. E o senzatie asa de ciudata sa fii acolo, chiar si numai pentru scurta vreme si parca te simti usurat cand iesi. Experienta acelei vizite m-a facut sa ma gandesc la cat de usor se poate ajunge acolo...
__________________
They say it's the last song.
They don't know us, you see.
It's only the last song if we let it be.
|