[silver_boy]

...Dimineţile crude, de vară, mirosind a tei şi-a copilărie...bulele de aer din paharul cu coca-cola care-mi par, nu ştiu de ce, spuzeală de stele peste bolta-ntunecată...mucul incandescent al ţigării cu lumina ei "interioară", tonică şi vie...ploaia sacadată care-mi bate în pervaz, unind - vorba lui Cărtărescu- toate ploile pe care le-am trăit vreodată...cotoarele pestriţe ale cărţilor din biblioteca de pe birou...chipurile ( imaginate ) şi neştiute ale cinemagicienilor pe care - probabil - n-o să-i întâlnesc niciodată...tăria de plumb a palincii pe care o beau acum... sentimentul de a fi viu, bucuria - fără seamăn - de a citii o pagină de literatură adevărată...chipul unui prieten vechi, amintirea - irizată - a primei iubite....imaginea domestică a patului cu cearceaful încreţit şi perna boţită, refrenul ăsta pe care-l rotesc necontenit de fiecare dată când mă despart de un prieten : "mâine dimineaţă, vom începe o nouă viaţă"...