[notorious]

altu' - 'le silence de lorna'. ideea e ca nu e nimic prorpiu-zis in neregula cu el. e realismul explorat si de robert bresson (printre altii), pesimism existential care explodeaza pe ecran, prin locatii sordide, intuitie umana perfecta in dezvoltarea personajelor, prin reactiile lor, prin nasterea unui rau absurd dar atotprezent, dar care izvoraste din personajele noastre 'bune'. ok, fratii dardenne nu 'zdrobesc corola de minuni a sufletului uman' si niciodata nu se asteapta sa faca lumina in labirintul intortocheat al psihologiilor umane autodistructive si complicate dar...

fratii dardenne, din cate am tot observat, fac acelasi film iar si iar si iar. si asta este problema lor. multi ar putea argumenta pe baza tezei lui jean renoir... 'orice regizor face un singur film, apoi il sparge in bucati si incearca sa il refaca', but i disagree. eu mereu am admirat acei regizori care pot jongla cu genurile, cu registrele stilistice, pastrand mereu niste teme la care se tot intorc.

hitchcock a reusit, pe tema 'acuzatului pe nedrept' sa faca o serie de thriller-e comerciale reusite ('spellbound', 'north by north west') dar si un film ce pare pe alocuri un manifest neorealist ('the wrong man'). woody allen mereu discuta absurdul relatiilor dintre oameni in registre diferite (una era intepatorul 'manhattan', altul era subtil-maturizatul 'hannah and her sisters', altul e hedonisticul detasat 'vicky cristina barcelona').

dar fratii dardenne stiu una si buna - dumnezeu nu exista sau ne face vizite de curtoazie foarte rare. oamenii sunt niste enigme capabile de acte josnice. trebuie mereu sa filmeze la fel si nu care cumva sa foloseasca muzica. doar asta inseamna 'realism' bresson-ian. rezultatul ? tin minte inca si acum efectul pe care l-a avut 'l'enfant' asupra mea (o lovitura adanca in stomac, urmata de depresii temporare), mi-a placut 'rosetta', am strambat din nas la acest 'silence de lorna'.

nu nu ! dardenne-ii sunt minunati doar pt gorzo, care se pare sa fie in stare sa inghita orice 'opera de arta', pt ca plictiseala nu mai exista.