Originally Posted by Pitbull:
|
@Jactati:
Foarte adevärat ce spui, cu o precizare:
In "...Miticä", Pintilie a cäzut în extrema opusä salonarzilor: dacä äia îl amorteau pe Caragiale, îl formalizau si-l formolizau, Pintilie în schimb l-a vulgarizat, l-a explicitat, i-a distrus complet subtilitatea. Una dintre marile calitäti ale lui Nenea Iancu era capacitatea de SUGESTIE a "simtitului enorm" de dincolo de "väzutul monstruos". Personal, cred cä viziunea cea mai bunä în sensul ästa (relevarea cruzimii caragialesti, dar färä a säri calul) am väzut-o în montarea lui Alexa cu "O noapte furtunoasä", la Odeon, în '80.
|
Asa e. Doar ca Pintilie si-a propus sa fie fidel si siesi, nu doar lui Caragiale. De aia expresia asta foarte personala - un fel de Pintilie's D'ale Carnavalului, prin echivalenta cu Fellini's Casanova sau Satyricon. Pe mine nu m-a deranjat. Dimpotriva. In materie de Caragiale nu ma plictisesc niciodata de ceva nou. E loc berechet, tocmai pentru ca nea Iancu n-a sufocat forma cu detalii inutile. La detalii putem sa ne bagam si noi profanii.