|
In primul rand multumiri halebardului pentru poza cu Jean Seberg. Te asteptam cat mai grabnic printre noi.
Acum, sub obladuitoarea privire vesela (si totusi trista - bonjour tristesse!) a amfitrioanei sa continuam discutia despre sotul ei.
Am citit si eu tichetul dar il prefer pe momo (cartile sunt publicate in acelasi an). sunt savuroase discutiile cu medicul urolog, artistul prostatei, dar mi se par usor exagerate gesturile machisto cavaleresti ale batranelului Gary. chiar daca disperarea, teama de batranete (mai mult decat de moarte) sunt impresionant redate, sa bati cu pumnul in masa de indignare cand cineva sugereaza ca e firesc sa nu poti oferi intotdeauna un orgasm de calitate iubitei, well ... daca au existat barbati de-astia, nu cred ca se mai fabrica ... dream on ladies. ma tem ca eu ma identific mai mult cu Jack Nicholson din Something's Gotta Give daca e vorba de varsta cu pricina.
o alta carte de-a lui Gary care mi-a placut mult este La promesse de l'aube pentru ca, orice mi-ati zice, nimic nu se compara cu dragostea mamei pentru puiul ei. OK, mi-a mai placut si Clar de Femeie. E clar ca astia doi, independent de ce-au scris in bilete,o coceau de mult cu sinuciderea. smrt.
|