[PoliFanAthic]

Cred ca am ascultat in acest weekend mai multe Michael Jackson decat am ascultat in restul vietii mele.

Dar nu e o chestie rea. Nu stiu, eu am simtit-o ca pe un fel de tragedie mondiala, chiar de nu a fost o tragedie propriu-zisa. Eram in Anglia cand am citit stirea, seara, si am fost trist, fiindca era destul de tanar si nu a reusit sa termine ceea ce vroia sa mai faca. Apoi cand am plecat chiar vineri dimineata, in aeroport era asa un soptit ciudat, iar de multe ori, trecand pe langa oameni, auzeam ca vorbeau de Michael. Stand la coada la boarding, cineva de langa mine (intamplator roman) primeste un telefon si cand termina ii spune persoanei cu care era (nu roman) ca i-a spus la telefon ca s-a intamplat ceva trist, dar ca pentru el nu era asa trist, si in final zice ca a murit Michael Jackson. Si cealalta persoana e usor marcata, dar nu discuta despre asta, iar vreo zece minute mai tarziu, cand ne-au inghesuit pe niste scari pana sa deschida ceva usa, dupa niste clipe de liniste, zice, incet, ca nu-i vine sa creada c-a murit.

Oricum ar fi, apropo de chestia asta despre unde se termina artistul si unde incepe omul, nu stiu daca cele doua trebuie amestecate. Daca in muzica mai e cum e, in filme e jale cand nu mai vezi personajul si incepi sa vezi actorul/omul.