Dacä vrei sä räspunzi punctual numai unor idei dintr-un anumit mesaj, poti folosi codurile de citat, astfel:
[quote=cutäricä ]
(fragmentul nr. 1.)
[/quote ]
...räspunsul täu
Idem pentru alte fragmente (2, 3, etc.). Färä blancuri (eu am pus câte unul, înainte de ultima parantezä dreaptä, pentru a vizualiza codul).
Iatä si o demonstratie on-topic:
Originally Posted by saureign:
|
Sa inteleg ca eu sunt defect pt ca am rezonat...
|
Nici vorbä! E foarte bine cä ai rezonat la intentiile bune ale filmului - dar asta e doar jumätate din propozitie. In continuare, trebuie sä rezonezi la fel de perspicace si la modalitätile de expresie, de fructificare a acestor intentii (cu plusurile si minusurile lor). Un film e un produs artistic extrem de complex, nu-l putem aprecia rezumându-ne strict la continut (si eludând concretetea profesionalä si stilisticä), sau invers (absolutizându-i virtuozitatea, si închizând ochii fatä de sensuri).
Originally Posted by saureign:
|
Another brick in the wall?
|
N-am înteles semnificatia citatului pinkfloydian, dar mä refeream la urmätorul lucru:
Romanul
"Contact" e un SF super-hard, iar exegetii genului îl considerä cel mai
"mathematics-hard SF ever". Felul cum autorul (un faimos om de stiintä!) a reusit sä urmeze rigorile cäii hard, postulând o ipotezä SF viabilä, credibilä, dramaticä, emotionantä si semnificativä, numai din speculatii matematice, e unic în felul lui. Nu am stiintä sä se mai fi scris un SF hard-matematic atât de bun.
Evident, toate astea nu se puteau traspune integral în film (ele având un specific scriptic, nu imagistic), asa cä viziunea cinematograficä a lui Zemeckis le-a preluat selectiv, dezvoltând în schimb aspectul uman. Totusi, se simte mereu rigoarea hard a povestirii de fond - iar Zemeckis, ca de obicei, stie s-o spunä cu un har inegalabil.
Toate aceste elemente fac ca orice comparatie între
"Contact" si
"Knowing" sä evidentieze valoarea celui dintâi, si mediocritatea celuilalt.
...Iar apropo de controversa noasträ de pe Liternet: e complet amatoricesc sä construiesti o povestire elaboratä care are în mijloc o hibä cât toate zilele (cum spuneam: faptul cä se complicä inutil cu toate acele premonitii, în loc sä-i culeagä pur si simplu pe "cei alesi"), iar la sfârsit sä încerci s-o rezolvi printr-o cârpäcealä, servind pe tavä motivatia: "Trebuia sä fie alegerea lor constientä." GRESIT! Nu asa se construieste argumentatia unui scenariu. Acea motivatie ar fi trebuit sä determine tot cursul actiunii la multiple niveluri, sä se regäseascä mereu, în implicatiile dramaturgice, în destinele personajelor, în sensurile tuturor subploturilor, astfel ca la sfârsit, când în fine e explicitatä, sä spunem: "Sigur cä da...!" - nu doar un simplu: "Zäu? OK. Hai la o bericä."
@Gloria:
De ce?