L-am vazut luni parca, in cadrul IPIFF, sala plina in Multi-Plex, apreciat in aplauze relativ timide, a destins atmosfera, s-a ras, s-a urmarit atent.
CTP avertiza inainte de film, in cadrul Galei (unde Porumboiu s-a cam poticnit, vadit emotionat - cel putin din randul departat in care stateam eu - fapt care mi-a amplificat atentia) ca ultimele 15 minute din film sunt de "antologie mondiala". Pai cum sa nu-ti starneasca apetitul? Hiperbolica sau nu, introducerea te determina sa tii impacientat mintea incordata la fiecare cadru. Cadre lungi, care m-au deranjat si la 432, pe care nu le-am gustat niciodata, atat ca Bucur a mancat in filmul asta pe saturare (vreo 2 supe, cel putin, cu paine bucatele).
Umorul insului in familie, cu cateva beri la bord al caror numar (evident) il incurca nu-i printre cele mai originale solutii.. dar a servit bine aici; dezbaterile mai mult sau mai putin academice pe tema exprimarii, au picat, din nou, potrivit - insa , in opinia mea, nu indeajuns incat sa satisfaca motivul esential al compozitiei conotative - pentru ca.. unii se-ncapataneaza s-acorde intelesuri unui film care luat lejer e mai mult decat bun!
FIlajul, activitatea de birou a adjectivelor, raporturile, sedintele sunt indulgent cat se poate de verdice, joc actoricesc si scenariu precis la capitolul asta, usor prea fortate cateva secvente, gesturi. ("ieri, alaltaieri?... nu, ieri era altaieri...")
N-aveam tocmai starea favorabila acumularii unui film de gen, dar..
Politist, adjectiv n-are cum sa te supere, plictiseasca sau deranjeze. Bun, si categoric de pus in colectie.
Am mai spus asta relativ directiei productiilor romanesti, e necesara aprofundarea tensiunii, modelul asta minimalist gen "tre' sa stii sa-l privesti, noi filmam "lenes", voi interpretati" (NU e cazul aici, filmul n-are pretentiile elitiste 432-iene, deci este automat mai bun), adresat si fertil in mintea cinefilului initiat.. are si el niste cote vagi, mai multa chirurgie tematica, va rugam.
