|
Asta ma intreb si eu, cum de am ajuns oamenii care suntem azi, fara sa fi avut acces la internet, DVD, mess, mobil si alte "evolutii".
Imi amintesc cum stateam sa citesc pana apunea soarele, cu coatele sprijinite de pervazul ferestrei (asa mi.am stricat si ochii, k era scumpa electricitatea; dar astea sunt efecte secundare minore). Nu era bucurie mai mare decat sa citesc!
Sau sa ascult teatru radiofonic in fiecare duminica dupa-amiaza. Invatasem vocile actorilor, si.i recunosteam inainte de a se citi distributia. Sau ascultam sambata transmiterea simultana a meciurilor din divizia A. Nu, nu sunt microbista. Dar bunicul era, Dumnezeul sa.l odihneasca in pace! Si imi placea sa stau alaturi de el si sa comentam (k de atat ascultat, invatasem numele jucatorilor si echipa de care apartin).
Si cel mai interesant (de.a dreptul din filme cu James Bond) mi se parea sa ascultam seara tarziu Romania Libera (oare asa se numea postul?). Nu intelegeam mare lucru din ce ziceau, dar ai mei ascultau si aprobau. Si totul avea un aer asa conspirativ. ma bucur k nu am fost prinsi, sau parati. Nu faceam nimic ofensiv, dar am fi putut s.o patim destul de rau si doar ptr simpla ascultare a unui post de radio indezirabil.
Si scriind aceste lucruri realizez k pnetru noi, copii la vremea aceea, lucrurile erau minunate, ptr k asa trebuie sa fie copilaria. Dar parintii nostri or avea aceeasi parere? K eu nu ma bucur de vremurile actuale, dar fiul meu o face.
|