[paul_aramis]

gata, l-am găsit:

1. Când eram copii mergeam cu maşini care nu aveau centuri de siguranţă şi nici airbag...

2. Să călătoreşti în partea din spate a unei maşini era o plimbare specială. Chiar şi acum ne amintim.

3. Pătuţurile noastre erau pictate cu culori tari, cu vopseluri ce aveau la bază plumb!

4. Nu aveam închizători speciale pentru copii la flacoanele de medicamente, în băi, la uşi ...

5. Când mergeam cu bicicleta nu purtam căşti de protecţie.

6. Am băut fiecare dintre noi apă de la furtunul de udat florile din grădina bunicii, în loc de apă minerală din sticlă...

7. Stăteam ore în şir să ne facem rotile. Cei norocoşi, care aveau şi o stradă în pantă, îşi dădeau drumul de la capătul străzii, iar la jumătatea drumului îşi aduceau aminte că nu au frâne. După căteva "întâlniri" cu tufişurile verzi, am învăţat să rezolvăm şi această problemă. Păi da, că noi stricam tufişurile, nu ajungeam sub roţile maşinilor!!!

8. Ieşeam să ne jucăm, iar singura conditie era să venim în casă la apusul soarelui.

9. Şcoala ţinea până la 12, ajungeam acasă să mâncăm de prânz. Nu aveam telefoane mobile... aşa că nimeni nu putea să ne găseasă. Ce bine, nu?

10. Ne zgâriam, ne făceam tot felul de zgaibe, ne fracturam o mână, un picior, pierdeam un dinte, dar nu era nici o reclamaţie pentru aceste incidente la poliţie. Vina era în totalitate a noastră.

11. Mâncam biscuiţi, pâine cu unt, am băut atâtea băuturi cu zahăr şi nu cu zaharină sau alţi îndulcitori şi nu am avut niciodată probleme cu greutatea, pentru că ne jucam mereu...

12. Am împărţit o coca-cola la patru, bând din aceeaşi sticlă şi nimeni n-a murit din asta.

13. Nu am avut Playstation, Nintendo 64, X-box, jocuri video, televizor cu 99 canale, aparate video, dolby surround, telefoane celulare personale, calculatoare, chatroom pe Internet ... În schimb, AVEAM PRIETENI.

14. Ieşeam afară cu biciclete sau mergeam până la casa unui prieten, sunam la usă sau pur şi simplu intram fără să batem la usă. El era acolo, nimeni nu se supăra şi ieşeam să ne jucăm.

15. Ne jucam cu beţe şi mingi, alcătuiam echipe pentru a juca o "partidă"; nu toţi eram aleşi şi nimeni nu se supăra; nu se ajungea ca un prieten să aibă traume psihologice.

16. Unii dintre noi nu eram foarte buni la şcoală. În studenţie, dacă pierdeam un an, îl repetam. Nimeni nu mergea la psiholog, la psihopedagog, nimeni nu suferea de dislexie, nici de probleme de lipsă de atenţie. Pur şi simplu repeta anul.

17. Aveam libertate, stări proaste, succese, responsabilităţi ... şi am reuşit să învăţăm să le gestionăm. Marea întrebare e: CUM AM FĂCUT să supravieţuim şi, mai ales, să fim persoanele care suntem acum ?

În mod sigur vor spune că eram plictisitori. Dar am fost foarte fericiţi!