[Pitbull]

Da' pe ce credeai? (Stai linistit, nu te-am bägat la nici un mijloc, altii se bagä - dacä nu la mijloc, cä nu-i primeste nici tatamare, atunci mäcar în seamä.) Asta e... Unii (cred cä) träiesc din memoria märuntisurilor; are si ei nevoie de-un rezon de fudulie, nu? (Dacä la plural le lipseste.) In fond, e un fel de "alibi" (la figurat), e perdeaua de fum a propriului semidoctism eclectic, si totodatä o conditie sine qua non a dezideratului de a mima cultura, prin acumularea de detalii precise si acceptabil organizate, compensând prin cantitate si formalism absenta unei instante analitice si procesoare de fond, si afirmând cä, de fapt, din pläcere (nu din lipsä totalä a imaginatiei) repetä d-a-mboulea aceleasi tâmpenii - ba chiar, cu ajutorul unui anume instinct combinatoriu si mimetic, se poate simula chiar si o istetime destul de credibilä. Am întâlnit la viata mea multe modele psihice din-astea, si prin scoalä (colegi si profi deopotrivä; aveam o colegä, la regie de teatru, care a reusit sä-si sustinä rolul destul de mult timp - abia peste vreo douä säptämâni ne-am prins cä nu era nimic de capul ei)), si prin presä, si prin te miri unde - de la cârciuma lui Marian, dintre blocuri, pânä-n Academie si Senat.