Originally Posted by jactati:
multumesc mult pentru interpretare. dupa cum se stie eu sunt doar un comic francez de vaudeville si ma aventurez foarte rar in lumea spiritului. dar o sa ma mai pun pe citit.  |
@jactati:
Eheeee, si altora le-au trebuit vreo 15+ ani pana sa parcurga drumul de la Tarkovski la Dostoievski, Steinhardt,
Evanghelie (
Biblie, Filocalie, Pateric -
largo sensu: textele duhovnicesti ale Bisericii), scrieri de teologie a icoanei...In ultima instanta, aventura de care vorbesti (si care ne priveste pe toti) este
The Adventure si conteaza, nu-i asa,
sa traim (in) spiritul acela pe care-l descoperim, nu sa-l bifam ca pe inca o 'cucerire' a mintii noastre in vederea largirii repertoriului bibliografic. Cu atat mai putin sa ne trufim cu ceea ce credem ca am descoperit. Si pentru ca tot suntem (vrem, nu vrem sa recunoastem) in antecamera teologiei, cu Tarkovski, imi vin in minte cuvintele rostite fara menajamente de Sf. Maxim Marturisitorul: "Teologia fara practica este o telogie a demonilor"...
Personajele tarkovskiene chiar se nevoiau
sa traiasca in acel duh - erau niste practicieni, nu teoreticieni (ori eventual critici); erau
doers, nu
watchers. Ele credeau ca, de exemplu, "omul nu are casa pe pamant" si - gest de sfant sau de nebun - isi dadeau foc la casa (vezi
Offret); care casa era cladita pe temelii mincinoase si, duhovniceste, era putreda si n-avea "niciun Dumnezeu". Credeau ca menirea lor este sa redea nadejdea unei lumi in care "organul credintei s-a atrofiat" (
Stalker) si viata lor chiar asta era: de calauza ca
full time job etc.; ca isi vor recapata nadejdea,iubirea, credinta daca vor traversa (asa cum au promis) un bazin gol cu lumanarea mereu aprinsa-n mana (vezi
Nostalghia) etc.etc.