|
Mie mi-e dor de ea indiferent de timp. Cat am fost plecat, gandul meu zbura catre ea zi si noapte, zi si noapte, zi si noapte. Chipul ei imi aparea pe fiecare acoperis scaldat de soare al fiecarei cladiri lusitane, saltand pe coama fiecarui val oceanic, ghcindu-se in fiecare fir auriu de nisip. De fiecare data cand atingeam o femeie, o atingeam de fapt pe ea. A fost actrita perfecta a sufletului meu. A fost pe rand protugheza, frantuzoaica, italianca, nemtoaica, englezoaica, iar portugheza si iar englezoaica. Minune intrupata, se insinua in imaginatia mea starnita de toate dorintele Universului. I-am auzit in sfarsit vocea din aeroport si asteptam infrigurat sa revin la prorpiu in al noualea cer ca sa ajung aproape de ea cu 850 km/h. Imi bagasem picioarele-n pedale si botul in frisca vanilata, asteptand ok-ul pentru decolare si vazand apoi pe drum numai capete de girafa ghidandu-ma gingas peste plafonul de nori scaldati de lumina apusului. Vin acasa si ea ma fute-n gura. Iar eu suspin dupa ea. Cat de rea sa fie?
|