[Alex Leo Serban]

@ Alex Leo Serban:

de acord. insa poate ca ar trebui sa vedem ce inseamna 'crestin-ortodox', ce inseamna 'artist' - macar in privinta lui Tarkovski. nu de alta, dar (fara sa fie artisti 'de cariera') foarte recent doi politicieni romani ultra nationalisti, ultra 'crestin-ortodocsi', tocmai au intrat in Parlamentul UE. oricum, asocierea lui AT cu acea ortodoxie crestina nimeni nu doreste s-o faca.
nu stiu daca as putea subscrie total, fara nicio rezerva la ultima parte a afirmatiei. depinde foarte mult de cat de mare este deschiderea omului spre ortodoxie, spre cultura. in fond si N Steinhardt si pleiada de preoti exclusivisti, habotnici (cu sau fara ghilimele) sunt tot ortodocsi. ma gandesc ca - din perspectiva lui Steinhardt cel putin - ortodoxia (largo sensu, daca se poate spune asa) nu este o imputinare - au contraire. de discutat...
si inca ceva. argumente in favoarea a ceea ce spui sunt destule in opera tarkovskiana, in preferintele sale culturale. nu mai departe decat biblioteca din Solyaris (cu busturile filosofilor antici, cu preludiul lui Bach, cu citate si trimiteri la Cervantes, la Dostoievski, Tolstoi dar si la Luther etc.- . totusi, 'centrul de greutate' al 'sufletului tarkovskian' parca e iubitor de frumos (in sens patristic, duhovnicesc) si cauta, prin frumos, izbavirea...este o impacare si o sensibilitate...liturgica, in filmele lui T, pe care nu o gasesti elsewhere.

nimeni nu doreste si nici nu ar putea sa-l reduca la asta. adica poate incerca, dar ce pacat!

p.s in privinta cartii lui Elena Dulgheru, cred ca - in ciuda 'minusurilor' ce-i pot fi reprosate, se cuvine sa o salutam ca pe o aparitie singulara in publicistica romaneasca. sigur ca se poate 'mai mult si mai bine'. mingea a fost aruncata, criticii de film cu aplecare fata de acest artist si problematica filmelor lui n-au decat sa adauge noi monografii.

intrebarea pe care mi-o pun - in leg cu prezenta unei imagistici fatzis crestine (ortodoxe) in unele filme ale sale (de la 'rubliov' la 'calauza'), intrucit ult 2, facute in 'regim de libertate', sint in mod semnificativ mai 'discrete' din acest pdv... - este daca nu era, pe undeva, si o forma fatzis-subversiva la adresa puterii sovietice (ceea ce nu exclude, desigur, faptul k a.t. kiar credea!).
tin minte cit de 'complice' ne dadeam coate, vazind 'stalker' la preoteasa si-n alte locuri mai mult sau mai putin publice, in fata imagisticii 'ihtice'... ni se parea k marele artist tarkovski ne punea ditamai sopirlele pe marele ecran & ne intrebam cit de idioti erau cenzorii sovietici sa lase 'asa ceva'

or, mie mi se pare k aceste 'sopirle' mai mult limiteaza poeticitatea filmelor, le reduce la un sens - care devine atit de dominant /orbitor incit eclipseaza celelalte, posibile, sensuri... si asta, din pacate, mi se pare k a facut elena dulgheru - exemplul cel mai concludent fiind un citat din antoine de baeque (criticul francez, ex-'cahiers du cinema') care observa, f pertinent, k imaginea unui inger are ceva 'inspaimintator' (cred k a. de b. se referea la rindul lui la un vers din rilke: 'ein jeder engel ist schreklich'); poate k de baeque nu cunoaste simbolistica ortodoxa - si f probabil k dulgheru sa fie 'savanta' in ac kestiune -, dar paradoxul face k, atunci cind o imagine nu te duce imediat, automat & mura-n gura, la una dogmatica, frumusetea (poeticitatea) acelei imagini creste pe cale de consecinta pt k, semiotic/poetic vbind, isi sporeste sensul /sensurile.

ps de altfel (repet), ar fi interesant dc, odata plecat (definitiv) din urss, tarkovski renunta - intucitva - la imageria ortodoxa... nu cumva pt k, odata iesit din spatiul ortodox propriu-zis (unde mesajele sale puteau fi decriptate in cheie subversiva), considera ac lucru 'inutil'? ac detaliu ar fi in sprijinul ipotezei mele - potrivit careia a.t. folosea 'interfata' ortodoxa din ratiuni subversive -, dar nu e mai putin adevarat k schimbarea de imagine (in sensul cel mai literal posibil!) din ult 2 filme este frapanta: 'nostalghia' (cel mai disperat film al sau - & cel mai 'explicit', totodata) este incarcat de o imagerie manifest renascentista, in timp ce 'offret' (filmat de sven nykvist) este - spuneati - 'bergmanian' (dreyerian, precizam eu...), o impresie semnificativa (desi superficiala).
ce vreau sa spun (cumva pe ocolite) este k semnele cinematografului lui a.t. sint 'adaptabile' contextului (in cadrul unei viziuni generale extrem de personale, fireste...) & k nu mi se pare o 'imbogatire' sa fie evacuate celelalte referinte (unele culturale, altele - pur cinematografice) in discutarea filmelor sale - cum ar fi, in cazul mult-comentatului 'stalker', trimiterea (evidenta, pt mine) la 'orfeu' al lui cocteau: atunci cind cegeste il calauzeste pe orfeu in imparatia umbrelor, aceasta arata fix k in 'stalker' - cam 30 de ani mai tirziu -, iar la intrebarea lui orfeu: 'cum se cheama locul asta?', cegeste ii raspunde (emfatic). 'este zona'!

pe scurt: in locul unei hermeneutici 'cultuale', consider k e preferabila o hermeneutica larg-culturala