acum hai să fim serioşi, e o întâmplare că noi suntem români, stăpânii de drept ai acestor locuri, personal nu cred că avem niciun merit. dacă m-aş fi născut ţigan la fel de mult cred că mi-aş fi iubit neamul, ăla migratorul
. legea armelor nu e decât o soluţie temporară. legea armelor e legea junglei, cea care nu are ce căuta într-o societate democratică. alta trebuie să fie abordarea. cred că în primul rând ar trebui să începem prin a nu ne mai simţi superiori. ar tb să încercăm să-i înţelegem şi să-i acceptăm aşa cum sunt. diversitatea etnică şi culturală are şi ea farmecul ei, eu una trăiesc aşa ceva. cei mai bun prieteni ai mei sunt ori tătari, ori unguri. e vb de relalţii pe care nu le-am căutat, pur şi simplu s-a întâmplat să-i cunosc, după care să-i apreciez şi iubesc pe acei oameni. acum nu zic că ei sunt mai buni decât restul cetăţenilor de naţionalitate română, nu, doar merită şansa de-a fi cunoscuţi, înţeleşi şi acceptaţi.
o altă latură negativă a imaginii noastre internaţionale e dată de faptul că nu ştim să ne vindem (în sensul de reclamă, şi nu numai). nu facem nimic să ne ţinem valorile-n ţară, nu le recunoaştem şi preţuim meritele aşa cum ar trebui. chestie care mi se pare mult mai gravă decât abordarea greşită a "problemei" ţiganilor.
