[MinRep]

Din Competitie (care cel putin pentru mine se prezinta surprinzator de bine)...

Fata in casa - bine facut si amuzant, dar nu neglijeaza nici momentele serioas cu o interpretare retinuta, fara prea multe cuvinte, in rolul principal.

My Marlon and Brando - inca un poveste foarte interesanta - o reconstituire de caz real cu un pic de fictiune adaugata (finalul). Dar sincer, m-am plictisit un pic, iar actorul din "rolul principal" mi s-a parut destul de antipatic (si se juca pe sine insusi).

Bahrtalo! - printre favoriti la premiul publicului, judecand dupa reactia de la Republica de aseara (cel putin pana vine Porumboiu ). Reuseste sa fie mai mult decat un simplu exercitiu de de-stereotipizare si ajunge - cum a spus si regizorul la inceput - un film despre o pretenie adevarata.

Copilul din Kabul - nice... de remarcat actorul - Hadji Gul - un posibil candidat la un premiu de interpretare anul asta.



Si altele:

"The Lodger" - putea fi aleasa o locatie mai buna pentru proiectie (in curtea Muzeului erau cam multe lumini care proiectau si ele umbre peste ecran), dar in mare a fost ok, iar acompaniamentul sonor a creat pana la urma atmosfera (desi e drept ca in alte editii a iesit mai bine).

"Noroc chior" - film unguresc uitabil, situat undeva intre "80 balas", "Caliornia Dreamin'" si "There Will Be Blood"

"Corul urlatorilor" - inca un documentar misto (si scurt! ) despre... ma rog, titlul spune tot.

"Vinyan" - in a doua jumatate a filmulu mi-am dat seama ca sigur este vorba de acelasi regizor care a facut "Calvaire" (nu citisem nimic despre film inainte sa-l vad) si desi arhivele CineMagia vor confirma parerea mea proasta despre filmul precedent al lui Fabrice du Welz (i-am invatat numele acuma...), "Vinyan" mi-a placut destul de mult. Ca si "Calvaire", se remarca prin imaginea exceptionala si demersul de la drama psihologica inspre neobisnuit si fantastic. Ceea ce il deosebeste de "Calvaire" este relevanta celor ce se intampla pentru vietile personajelor si veridicitatea reactiilor lor. Filmul mai scartaie pe alocuri si sunt cateva scene la care ridici spranceana si nu intelegi ce se intampla, de ce se intampla si de ce a fost necesar sa ne arate si chestia asta, dar finalul este perfect, iar eu personal m-am bucurat sa-i revad dupa mult timp pe Emmanuelle Beart si Rufus Sewell.

"Il Divo" - tot ce am vrut sa scriu tocmai am citit in cronica dn AperiTIFF-ul de sambata... So here goes: extravaganta audio-vizuala, ca un Olive Stone inainte sa-si fi pierdut coaiele, care nu mi se pare ca este sustinut de vreun insight valoros in ceea ce priveste mecanimele politice. Avem numai un personaj extraordinar, un Napoleon/Cezar/Nixon/Corleone, iar in jurul lui sunt doar caricaturi de politicieni-mafioti. Astept varianta romaneasca: "Il Iescu - Viata extraordinara a lui Nea Nelu"