pheeew... there's nothing wrong with me then ...
ca nu m-am plictisit nici o clipa uitandu-ma la 113 iranience uitandu-se la un film. as vrea sa scriu mai mult despre asta, dar acuma n-am timp. Care test de anduranta?
Mi-a reamintit cum ascultam povesti la picup. And that's something.
alle anderen, nu stiu, poate era si prea tirziu pentru un film ca asta (prima proiectie, de la 10 seara), mi s-a parut bun, ok, dar fara sclipiri (poate in citeva dintre subtilitatile fizionomice ale Birgitei, care e, intr-adevar, remarcabila).
tokyo sonata, foarte misto pina in actul III, cind parca nu mai stie cum sa incheie povestea, de la rapirea sotiei incolo o ia pe ulei.