stai asa ca e greu sa-mi gasesc cuvintele.
ăăăă....
ceva de genul: e un decalaj.
Intre ce se intampla in organismul lui Lazarescu si ce se intampla in "organismul social" exterior, care ar trebui sa-l salveze. Ala, medical.
In interior, celulele au inceput sa cheauneasca, au dat drumul la "procedura de decedare".
(ca in Osmosis Jones, cand o luau celulele razna)
In exterior, "celulele" de criza care ar trebui sa intervina sunt si ele cheaune, dar din alte motive.
Degradarea din interior e mai rapida decat remediile pe care le poate aduce corpul medical exterior. Care se incurca in propriile reguli, se balbaie, bajbaie, amana, paseaza etc..
In interior e o urgenta, in exterior e debandada. Dar nu fiindca la noi sistemul medical e mai rau, ci fiindca asta e pozitia vindecatorului vizavi de boala - e de fapt depasit de situatie. Cand ii mai reuseste, e la o mare nimereala.
Biologicul din interior functioneaza implacabil spre degradare, imposibil de oprit de slabele interventii exterioare (sau lipsa de interventie). Omul ia un Tistonocalm
. Si asta ar trebui sa rezolve ditamai tumorile si ce mai are el pe acolo. O injectie, o perfuzie, o operatie... ce l-ar putea salva? Cu greu abia reusesc sa-i faca o tomografie. Iar timpul trece.
Biologicul contra social. Cunostintele omenirii in materie de medicina contra tesuturi care se degradeaza progresiv - din motive necunoscute.
In sensul asta decalaj. Semnalul s-a tras in ambele "lumi", una a luat startul bine, cealalta abia se taraie. Nici o sansa sa i-o ia inainte bolii si s-o opreasca. Moartea s-a pornit din primul minut de film, de la primul simptom de rau. Incercarile de a o opri sunt ca sagetile de trestie inaintea Godzillei.
N-am reusit sa ma concentrez bine asupra exprimarii, sper ca se intelege macar ideea.