Originally Posted by halebardul:
Ideea este: Ce inseamna filmul pentru voi? Cat va doare, cat conteaza? Cat de mult credeti in film? Si cat de departe poate merge credinta asta? E doar entertainment? Doar o meserie? Un hobby? Poate el deveni un crez? Sau un motiv pt fanatisme? Ce importanta are filmul in viata, ce greutate? Cat e de necesar, cum am trai fara el? Cat de departe ati mers sau ati merge pt el?
Ce putere are un film, ce poate face?
Au existat carti care au schimbat lumea. Va exista vreodata un astfel de film?
Chestii de-astea, plicticoase.  |
- pentru mine filmul chiar nu înseamnă nimic, dacă aş fi sinceră până la capăt aş spune că cel mai adesea e pierdere de timp, şi chiar nu mă uit la orice.
- mă uit la filme pentru că o dată un om pe care-l apreciam mi-a vb despre filme, da'probabil că dacă mi-ar fi vb despre stele acum m-aş fi uitat la stele.
- de durut nu cred că m-a durut vreodată, ce-i drept uneori mă emoţionează şi plâng
, alte ori mă înfurie, însă de cele mai multe ori nu-mi spune nimic.
- pentru mine filmul nu e necesar.
- şi mă mai uit la filme pentru că mi-au zis unii că nu am cultură cinematografică, şi deci nu sunt suficient de modernă.
- cred nu am mers prea departe pentru un film, cred că e mai mult decât suficient că i-am acordat timp din viaţa mea.
el e etern, eu nu. de obicei adorm la mai toate filmele, de aia tb să le revăd de vreo câteva ori, ocazie cu care le înţeleg mai bine.
- singurele filme din care am învăţat ceva într-adevăr util au fost cele porno. cultura nu se face în niciun caz la cinema oricâte filme de conţinut ai vedea, am dedus asta din ce postează oamenii inteligenţi pe aici, şi nu numai.
- nu cred că scopul filmului e să schimbe lumea. dp meu dv ar fi suficient să-i facă pe cei care-l urmăresc mai buni, mai toleranţi, mai interesaţi de cei de lângă ei - totală utopie!
- eu cred că majoritatea filmelor doar manipulează, ne mint cum că viaţa noastră ar putea fi şi frumoasă, că ar putea avea un rost, că mizeria, nefericirea şi singurătatea în care ne zbatem unii dintre noi sunt doar etape intermediare ale devenirii umane, că adevărata fericire s-ar putea să ne aşteapte după ce închidem TVul, sau părăsim sala de cinema!
care sunt cărţile alea care-au schimbat lumea?!
----
şi mai cred că oamenii sunt incapabili să-şi trăiască visele, să iubească, să spere, şi de ce nu să creeze, şi de aceea preferă să se scufunde şi identifice temporar în/ cu vieţile/ visele celor de pe marele ecran. filmul e un tip de visat la îndemâna oricum. adevăratele vise trebuie simţite şi trăite până la capăt. şi din păcate sunt unele din care nu te mai poţi întoarce să povesteşti, aşa cum o faci adesea după ce părăseşti sala de cinema.