EXEMPLU (pur didactic)
Originally Posted by illotempore2002:
cica avem topic despre Antonioni.
N-AVEM.
Am vazut azi noapte Eclipsa.
Mi-a placut, incomparabil mai mult decat Blow-up, care sincer, puteti sa ziceti ce vreti, m-a cam lasat rece (trebuia sa cad pe spate ca personajul principal era fotograf, si ca fotografia fotomodele, prilej de culori nemaipomenite etc? asta e film de vazut de cititoarele revistelor cu coperti lucioase, bleah - ok, interesant descoperirea din fotografie etc nu merita mai multa atentie).
|
mda interesanta observatie dar nu se incadreaza in imaginarul kantian
Originally Posted by illotempore2002:
In schimb Eclipsa m-a cucerit instantaneu. M-a eclipsat. Antonioni reuseste exceptional sa intre in nelinistile Vittoriei, mai ales in secventa de inceput, a despartirii de Riccardo. Are gesturi ezitante, se misca, pleaca, se intoarce, incearca un gest, se abtine, e clar, se chinuie si nu stie ce sa faca. Toatea astea intr-un limbaj nonverbal cu o forta de expresie atat de puternica, incat incepi sa te ingrijorezi pt personaj. Ce va face?
.
|
da, aici ai dreptate, intr-adevar expresia zeitgeistului heideggerian este foarte evidenta in "Hostile takeover" cu Steven Seagal