[jactati]

cica avem topic despre Antonioni.
N-AVEM.

Am vazut azi noapte Eclipsa.

Mi-a placut, incomparabil mai mult decat Blow-up, care sincer, puteti sa ziceti ce vreti, m-a cam lasat rece (trebuia sa cad pe spate ca personajul principal era fotograf, si ca fotografia fotomodele, prilej de culori nemaipomenite etc? asta e film de vazut de cititoarele revistelor cu coperti lucioase, bleah - ok, interesant descoperirea din fotografie etc nu merita mai multa atentie).

In schimb Eclipsa m-a cucerit instantaneu. M-a eclipsat. Antonioni reuseste exceptional sa intre in nelinistile Vittoriei, mai ales in secventa de inceput, a despartirii de Riccardo. Are gesturi ezitante, se misca, pleaca, se intoarce, incearca un gest, se abtine, e clar, se chinuie si nu stie ce sa faca. Toatea astea intr-un limbaj nonverbal cu o forta de expresie atat de puternica, incat incepi sa te ingrijorezi pt personaj. Ce va face?

Pe la 16 ani visam si eu sa intalnesc o persoana de-asta problematica si care sa semene cu Monica. Bine ca n-am intalnit. Am eu probleme existentiale cat pentru doi. Scuze pentru punctul de vedere/filmare subiectiv. Totusi, la revedere, mi se pare ca Antonioni i-a pus cam multe in carca. Parere personala, probabil m-am mai nesimtit eu traind in Romania, sau nu sunt in touch with my feminine side.

Foarte aparte mi s-au parut asezarile umane in care se petrece mare parte din actiunea filmului. Undeva intr-un cartier la marginea orasului, dincolo de blocuri se vad terenurile virane, stalpii de inalta tensiune etc.

Antonioni era arhitect. Intotdeauna ai ce invata de la el. Si eu m-am inspirat pentru Tativille. Secventa finala e intr-adevar minunata. Arhitectura e un personaj.

Este vorba de insingurarea personajului feminin, Vittoria, care nu reuseste sa stabileasca punti de comunicare cu nimeni: mama ei, Riccardo, Piero.

Foarte suculente secventele de la Bursa - cine crede ca speculantii bursieri nu muncesc se insala. Stau de dimineata pana seara si transpira in fata tabelei de valori ale actiunilor, calculeaza, imprastie zvonuri, dau mii de telefoane in toata tara/lumea, sunt extrem de vigilenti si de incordati. O lume dezlantuita.

Acum e mult mai putina agitatie. Toata lumea e cu nasul in ecrane - fara miscare in cadru. N-ar iesi o secventa prea buna.

Minunata Monica Vitti, e al doilea film pe care-l vad cu ea.

Minunata intr-adevar. Dar fara ochiul lui Antonioni doar o actrita de comedie OK. E si o nuvela buna a Anei Maria Beligan: Inca un minut cu Monica Vitti - recomandam.

Mai ziceti si voi ca vreau sa mai zic dar m-as intinde prea mult intr-o singura postare.

Pai am zis, vezi in text cu italice (doar Antonioni ce neam era?)