|
Am vazut si eu aseara Hartia albastra.
Mi-a placut si cel mai important motiv pt care mi-a placut este ca reuseste sa concentreze un eveniment istoric atat de amplu, complex si greu de elucidat (in sensul de speculabil ca interpretare) intr-o poveste relativ simpla a unui singur individ, care participa si nu participa la infaptuirea revolutiei. Cred ca este extrem de greu sa abstractizezi ceva atat de complex (abstractizarea fiind unul din cele mai "grele" procese psihice de prelucrare a informatiei)....
Daca ar fi facut un film despre revolutie in mod traditional, cu expunerea tuturor fortelor participante, fiecare cu planul lui de atac, cu scene de lupta multiple, cu eminentele cenusii din spate si limbajle lor codate etc, cred ca s-ar fi inteles cu mult mai putin despre cursul evenimentelor decat s-a inteles in formula fericita gasita de Muntean, formula unui personaj simplu, Costi, a unei patrule militienesti si a unui mic grup de revolutionari care apara televiziunea.
Daca poti sa explici ceva super complicat printr-o exemplificare super simpla, atunci esti cu adevarat un regizor talentat si inteligent!
Apropo de ce se discuta inainte aici, eu m-am atasat de personajul central, Costi. Nu cred in porcaria cu identificarea cu personajul, la naiba, sincer, io nu ma identific niciodata cu nici un personaj, ce treaba am sa fac asta?
Cum anume as putea sa ma identific cu Costi, nu am participat la revolutie, nu, pur si simplu e un personaj din "alt film" decat "filmul meu"......mi-am ridicat mereu problema de ce rahat trebuie sa se identifice oamenii cu personajele din cartile pe care le citesc? Nu e vorba despre ei acolo, sunt egocentrici, maniaci, sau ce?
|