Cand spun ca party-goer-ul are sanse de salvare o spun bazandu-ma pe faptul ca fiind cu precadere un intelectual, are capacitatea de a discerne, de a analiza, filosofa, cu alte cuvinte de a-si ridica probleme. in momentul in care incepi sa iti ridici intrebari, esti mai aproape de adevar, nu?
Desigur, , fericiti si cei saraci cu duhul (Cabiria), ei ajung la adevar pe o alta cale, diferita de cea filosofico-etica. Ajung prin umanitatea profund nealterata, prin naivitatea si speranta care continua sa traiasca in ciuda unui trai greu, nemilos.
E interesanta contradictia: in conditii foarte grele de viata, omul "neorealist" reuseste sa-si pastreze inocenta in vreme ce in conditii materiale extrem de favorabile, cu un trai lipsit de griji materiale, omul monden isi pierde cumva puritatea
De ce am pus intrebarea cu pricina la care tu ai raspuns cu NU?
Pt ca exista o discrepanta foarte mare intre filmele lui Fellini. Intre filmele de inceput si cele glamorous si incercam sa aflu daca exista o legatura cu propria evolutie sociala a regizorului insusi. Este cunoscut faptul ca a fugit de foarte tanar din Rimini, catre Roma, pentru a-si gasi drumul artistic si etc. Nu am dat un verdict, inca
mai sapam.
si oricum, Jactati, tu insuti spui ca de indata ce a avut bugete (deci posibilitati, recunoastere, faima) a cotit-o pe o cu totul alta expresie.