Originally Posted by Pauline Kael:
|
Moartea nu ti se pare o constrangere(cand nu e naturala)?Ai vazut "Scafandrul si fluturele",inspirat din cazul unui ziarist,caz real.Daca se grabeau aia sa-l lichideze,nu mai exista o carte ata de optimista despre viata din noi...la ce sunt cartile,filmele,arta,la ce ...daca nu sa preamareasca viata...Euthanasia,moartea sunt ireversibile,nu as putea trai cu gandul asta.Personal n-as vrea sa fiu euthanasiata,desi suport greu durerea fizica si nici cu psihica nu ma descurc...E o mare dovada de egoism sa omori pe cineva in chinuri doar pt ca nu-l poti suporta asa.Ti se poate intampla si tie un accident...orice...ultima speranta nu trebuie sa ti-o ia nimeni.
@Corina,imi place ce ai scris,partea referitoare la credinta.Am de invatat.
|
sunt de acord.
apoi, ma gandesc, daca cineva ajunge leguma (insemnand in coma, moarte celebrala sau cum s-o numi, adica el practic nu mai simte fizic nimic) suferinta e a celor din jurul sau (e oarecum frustrant si dureros sa stii ca X (sot, parinte, prieten etc) e in principiu viu si tousi nu mai "e prezent" asa cum erai obisnuit. e mai usor ptr unii sa se impace cu gandul ca bolnavul nu mai e - de tot - decat ca zace undeva in spital fara sanse de revenire. si e mult mai greu sa uiti. deci atunci cui ii faci un favor, tie sau "legumei" care poate are inca o traire interioare (nu putem sti ce se intampla pe bune cu mintea unui om in moarte clinica), are poate nu vrea sa moara, care poate se va trezi dupa 20 ani....adica, exista precedent...
apoi, daca bolnavul este constient ba chiar isi doreste sa moara, atunci, da, e mai greu si ptr el si ptr tine ca apropiat. dar eu cred ca ce-i tine in viata este faptul ca noi (oricat am incerca) nu puteam sa-i lasam sa se duca. chiar daca rational poate stim ca asta-i ar fi o eliberare, afectiv ne e fff greu. stiti fazele alea care se povestesc la tara ca poti intoarce pe cineva atunci cand trage sa moara daca il strigi.