|
Primul ritm cu care se obisnuira fu ciclul lent din zori pana la inserarea brusca. Acceptara placerile diminetii, soarele stralucitor, marea impunatoare si aerul placut, drept momente cand te puteai juca frumos, iar viata era atat de plina, incat speranta devenea de prisos, fiind prin urmare data uitarii. Spre amiaza, cand torentele de lumina cadeau aproape pe verticala, culorile stridente ale diminetii se indulceau, prinzand reflexe de perla si opal; iar arsita - ca si cum inaltimea amenintatoare a soarelui i-ar fi daruit un impuls - le dadea lovituri de care se fereau, fugind la umbra si stand acolo culcati, poate chiar dormind.
__________________
They say it's the last song.
They don't know us, you see.
It's only the last song if we let it be.
|