[Pitbull]

Crezi cä nu mi-am pus problemele astea...?
Sä nu uitäm un lucru: MINUNILE SE PRODUC NUMAI IN CAZURI EXCEPTIONALE!
Da, credinta adeväratä POATE aduce o minune, dar asta nu înseamnä cä O VA SI ADUCE, acum, când vrem noi! Minunile sunt lucruri prea rare, prea importante, ca sä poatä fi läsate la voia improvizatiei, doar fiindcä durerea si credinta cuiva, oricât de adevärate si puternice, le cer.
Prin urmare, a miza pe o vindecare miraculoasä atunci când totul e fäcut praf pe dinäuntru, iar omul se zbate în agonie, nu se mai poate numi credintä - ci, cu scuzele de rigoare, inconstientä! Care e probabilitatea unui miracol într-un asemenea caz? 1/10.000? 1/100.000? 1/1.000.000? Putem noi miza contra unor asemenea sorti dreptul acelui om de a fi crutat de chinuri? Avem dreptul sä-i läsäm nenorocirea sä continue de la sine (ba chiar s-o prelungim, dându-i pervers fel de fel de medicamente amägitoare), numai din ambitia orgolioasä cä ACUM SI AICI ni/i se cuvine un miracol? Cel mai probabil, credinta noasträ, si a lui, e umanä, normalä - nicidecum atât de titanicä încât sä aibä sanse cât de cât perceptibile de a induce minunea; suntem oameni, nu sfinti sau îngeri. Asa cä sä mai încetäm cu orgoliile, exaltärile, bigotismul si isteria, si sä fim realisti, modesti, umili, credinciosi pe mäsura puterilor noastre.
Ca sä nu mai vorbim cä începe sä devinä chiar un santaj sentimental la adresa lui Dumnezeu: "Uite, Doamne, ce credintä nemaicotzopenitä am eu în sinea mea läuntricä, asa cä ia fä Tu un miracol acum si dä cu aspiratorul peste metastazele lui frate-meu, nu Te oftica!" Si, evident, lulu minune, fratele mai legumizeazä sase luni, cu aparatele-nfipte-n el peste tot, si noi ne däm mari cucernici!... Asa cä, exercitiile astea de fortificare a credintei, sä le facem PE CONT PROPRIU, nu apropo de un biet bolnav în faza terminalä, al cärui creier mäcinat de maladie, durere si disperare abia dacä mai poate lega un sfert de idee coerentä, necum o notiune cursivä si substantialä a credintei în Dumnezeu. In loc de a-l obliga sä astepte minuni la comandä (notiune care discrediteazä si ieftineste însusi conceptul divin de Miracol), suntem datori sä-i scurtäm chinurile, iar noi sä ne rugäm, cu si mai profundä (si adeväratä, nu demagogicä), evlavie, ca Dumnezeu sä-si îndrepte puterea spre cercetätorii si oamenii de stiintä care luptä sä gäseascä medicamente si terapii capabile sä împutineze cât mai mult, pe viitor, asemenea necazuri. ASTA e adevärata minune, mult mai pe placul rânduielii lui Dumnezeu.
Apropo, cä tot spunem (pe bunä dreptate!), cä Dumnezeu e singurul în drept de a lua viata, de vreme ce El si numai El a creat-o. Adevärat. Dar nu observä nimeni cä isteria anti-euthanasiere e incomparabil mai violentä decât lupta contra altor fome de a ucide? Viata infractorilor condamnati la moarte nu tot Dumnezeu a zämislit-o? Sau viata militarilor din armatele inamice? Si viata animalelor si a plantelor cu care ne hränim - am fäurit-o cumva noi însine...? Adicä avem dreptul sä sacrificäm viata unor fäpturi ale lui Dumnezeu în interesul nostru propriu, ca sä nu murim de foame (okay - e just), si sä luäm viata unor oameni ai lui Dumnezeu tot în interes propriu, ca sä-i pedepsim si sä ne apäräm de pericolul pe care-l reprezintä (discutabil - dar... okay), dar nu avem voie sä punem capät unei vieti deja distruse si transformate într-un nemeritat infern pe Pämânt - nu în interesul nostru propriu, ci într-al bietului bolnav condamnat oricum! Adicä, rästurnare totalä cu susu-n jos a celor mai elementare valori morale, alb din negru, cald din rece, noapte din zi... Numai crucea pe dos mai lipseste (în formä, cäci în fond, e-ncuibatä de mult pe-acolo!)
Sunt sigur cä, dacä Iisus ar veni acum printre noi, aspru i-ar dojeni pe toti fanaticii - la fel cum i-a pus la punct si pe evreii fundamentalisti, apropo de oaia cäzutä în groapä în ziua de Sabbat, de lapidarea femeii adultere, si de alte excese si aplicäri mecanice, oarbe, färä discernämânt, ale Scripturilor. Credinta înseamnä judecatä lucidä, dreaptä socotealä, nu robotizare - iar când iubirea de viatä, legitimä în fond, se transformä prin fanatizare în osândirea unor nevinovati la chinurile iadului... sorry, dar miroase a Satan care si-a vârât coada, deghizat în sutanä (ca de-atâtea ori, de-a lungul mileniilor, când a dictat cele mai cumplite orori, "în numele credintei")!