să mai scriu, ca să nu-mi fie mutate şi/sau şterse şi editate postările de către cei care nu au altceva
mai bun de făcut, vreau să mai adaug că modul în care criticul american de film,
Roger Ebert, continuă să-şi trăiască viaţa, ieşind în plublic, vizionând filme în sălile de cinema e absolut de admirat, el face parte,
din păcate, din evoluţia noastră ca oameni. iniţial am vrut să scriu devenire, după care am realizat că boala e anularea devenirii. învăţam încă din copilărie că frumuseţea fizică nu este un merit personal, şi vai de cei ce ne iubesc pentru ceea ce ne aparţine cel mai puţin! eu zic că ar fi cel puţin mai util, dacă nu uman, să ne uităm mai atent în sufletul şi în mintea acelui om, acolo aşteaptă să fie descoperită frumuseţea pe care nimeni şi nimic nu o poate întina sau şterge. (e genul acela de frumuseţe care sporeşte cu înaintarea în vârstă - cel după care mor io)
