[saskiul]

Probabil ca ai dreptate. Pita si Veroiu se uitau altfel la personajele lor si la lumea care-i inconjura.

...at best, cum s-ar spune. Pentru ca au, cum stim, si destule stangacii. Dar in ceea ce au mai bun, au ajuns amandoi la o viziune destul de limpede, uneori stranie si chiar plina de...duhovnicie.

Dar si estetica sordida are rolul ei, e un fel de memento mori fara de care ne-am scalda intr-o lume idealizata, hollywoodiana, si pana la urma la fel de desacralizata.

Asa o fi...Discutia pe tema rolului "necesar" al sordidului (netransfigurat artistic) in filme e practic interminabila. Si-apoi cine poate defini cu exactitate ce inseamna "transfigurare artistica"?

E adevarat ca exista si o privire mai calda asupra realitatii, pe filiera Forman, Menzel, Tati (vezi avatarul meu) si ca eu prefer aceasta caldura.

Despre asta e vorba: privirea lor (in filmele lor "de varf") e "calda"; a lui Daneliuc si Tatos e in general "rece". Cu exceptia lui Caranfil (E PERICOLOSO...) si a lui Mungiu (OCCIDENT) eu unul n-am mai regasit aceasta "privire calda" (a lui Pita si Veroiu de dinainte de 1990) in filmul ro post 1990.

Dar nu condamn in bloc filmele realiste, postmoderne sau cum s-or mai numi.

Cine vorbeste de condamnari "in bloc"? Si apoi ce inseamna "realist"? Partea cea mai frumoasa e sa descoperi acel real ce presupune si fantasticul. Monahul Nicolae Steinhardt (pe filiera dostoievskiana) afirma ca "fantasticul este tot una cu realul; fără real nu există fantastic". Iar in CONCURS (ca si in CALAUZA lui Tarkovski) intâlnim acel fantastic care - scria Monahul de la Rohia - "nu amăgeşte şi nu duce pe alte tărâmuri ale iluziei, care nu e simplă schimbare de decor: fantasticul credinţei. Care nu tăgăduieşte realitatea, ci o transcende; care nici nu e fantastic pentru că nu distrează mintea cu un alai (o comedie) de alte lumi posibile tot neesenţiale, ci o solicită să se concentreze asupra realităţii; care nu stupeface ştiinţa, ci transfigurează lumea şi metanoizează eul."

Ma multumesc sa ma consider "depasit", "expirat" si sa constat, cum facea Paler la dublul varstei mele ca nu inteleg jumatate din lucrurile din jurul meu si cu cealalta jumatate nu sunt de acord.

Pai in acest caz, da-mi voie sa-ti spun ca esti depasit numai de cel mai de temut (singurul real) adversar al omului: sinele sau. Duci, cum s-ar spune, adevaratul razboi (singurul care onoreaza), intr-o vreme in care fiecare se cearta si se razboieste cu fiecare. Din fleacuri, din mofturi, din nimicuri si orgolii stupide. Putere si rabdare!