Originally Posted by Pitbull:
|
[size="6"] [b]
plutea în aer "ceva" (să explodeze, să-i bage pe toţi în mă-sa, să pornească aiurea cu maşina prin Bucureşti, sau măcar s-o înfigă într-un stâlp, numa' de draci - şi... pauză!) Dacă scenariul urma o asemenea linie nu numai logică, dar şi psihologică, filml avea toate şansele să devină cu adevărat mare!
Aşa, însă - din nefericire/fericire - e (doar) foarte bun.
|
Nu cred da acel "ceva" ar fi facut filmul mai bun, eu il prefer asa cum e. Tocmai l-am vazut, pacat ca am fost doar doi oameni in sala, chiar merita vazut.
Doua greseli pe care le-am remarcat in scenariu:
1. Aurel Fratila
(catre nevasta-sa): Taci,
fa, din gura ca acum vorbesc eu.
2. Delia Fratila: Anul trecut am fost sa culeg
zarzare [...].
Aceste replici au fost rostite de personaje care locuiesc in Geoagiu-Bai (jud. Hunedoara), adica ardeleni. Majoritatea ardelenilor habar n-au ce sunt zarzarele si nu-se adreseaza cu
fa.
Prima data cand am auzit de zarzare a fost cand am citit
Ciresarii si am intrebat-o pe mama ce inseamna, iar ea credea ca sunt caise. Viitoarea mea cumnata este din Ploiesti si ea foloseste cuvantul
zarzare, le spune asa la corcoduse. Asa ca am cautat in DEX.
ZÁRZĂR, zarzări, s.m. 1. Pom fructifer asemănător cu caisul, cu flori albe şi cu fructe sferice mici, cu gust acrişor şi cu sâmburii amari (Armeniaca vulgaris). 2. (Reg.) Corcoduş. – Din zarzără (derivat regresiv).