[Bogdan.Andro]

Tu cum ai rezolvat dilema, Bogdan? Ne poti spune si noua? Daca vrei.

Cred că soluţia stă în împăcarea cu tine însuţi, la urma urmelor, într-un compromis între judecată şi credinţă, într-o alegere influenţată de tipul personalităţii, în timp.
Cu alte cuvinte nu, nu pot să spun cum, e un proces mult prea intim să fie rezumat în 2 cuvinte.
Puţini sunt cei care se opresc din căutare. Uneori te îndoieşti şi după ce vezi cu ochii tăi.
Am rezolvat-o, aiurea ! Sunt încă pe drum, oricum e bine c-am trecut cu bine de prima intersecţie.

Treaba asta e cea mai mare polemică a tuturor timpurilor. Niciodată n-o să se rezolve unanim.
Când ajungi la capătul demonstraţiilor în ambele direcţii (evol. vs creaţ.) înţelegi că te rezumi, paradoxal, doar la o opţiune în care trebuie să alegi, să crezi într-una din cele două variante principale, nicidecum nu ai posibilitatea de a opta raţional.

Nu se poate ajunge la un conses pentru că instrumentele aparatului critic al “evoluţionistului” stau în raţiune şi nu poate “raţiona” argumentele “creaţioniste”.
La fel cum “facultatea de judecare” a unui “creaţionist” se sprijină pe dogme şi instrumentarul său critic nu-l poate ajuta să priceapă “dovezile logice ale evoluţioniştilor”. Gnoseologii, epistemologii, dogmatici ... nu mai are nimic valoare în momentul de la capătul demonstraţiilor din ambele direcţii.
Astfel se ajunge într-un punct mort, în care polemica derapează.
Tocmai din această necompatibilitate a fundamentului criticii ambelor tabere nu se poate ajunge la o soluţie de compromis.

Deci “evoluţioniştii” convinşi se bucură de acest statut deoarece “cred” cu adevărat în teoria lor, care oricum nu poate fi demonstrată “creaţioniştilor”.
Iar “creaţioniştii” convinşi sunt fericiţi de împăcarea lor cu ei înşişi deoarece “cred” sincer în dogma lor, care nu poate fi în veci acceptată de “raţiunea” taberei adverse.