[slackerflu]

Scuze de intarziere...

Tema: "El canta la pian, ea canta la vioara iar eu, in lipsa de altceva, stau si ascult."

O padurice verde, candva la mijlocul zilei. Copacii sunt majoritatea tineri si subtirei, rasfirati, la distante destul de mari unul de celalalt. Undeva in dreapta se vede o poteca serpuita. Patura de iarba are un aspect deosebit, fiind colorata intr-un verde intens, intrepatruns de pete de culoare movalii, datoriata celor floricele micute carora le place sa isi gaseasca locul printre firele de iarba. Se aud trilurile a diferite pasari, unul melodios, altul sacadat, altele doar ciripituri haotice. Soarele patrunde printre copaci, dand diferite nuante de verde frunzelor. Undeva mai in stanga se afla un luminis inundat de razele soarelui, unde se observa ca doi copaci au fost taiati, iar in jurul lor se mai afla doar niste tufisuri.
La un moment dat, pe poteca serpuita apare un tanar mergand agale, cu un aparat foto agatat de gat si un ghiozdan in spate. Tanarul are o figura senina, zambeste si priveste in aparatul sau, aparent foarte multumit de pozele facute. Este un tanar slab, nu foarte inalt, cu parul deschis la culoare si cu trasaturi fine. Poarta un tricou alb cu imprimeu, pantaloni trei sferturi si sandale. Face cativa pasi, priveste in jur cu atentie, apoi se indreapta catre un copac si se apleaca la baza lui pentru a face cateva fotografii. Atmosfera este extrem de placuta, pasarile continuand sa cante. La un moment dat, tanarul zareste o pasare deosebita care tocmai se asezase pe o creanga, si se apropie tiptil de ea pentru a o fotografia, pierzandu-se usor printre copaci.
Dintr-o data, linistea peisajului este tulburata de niste rasete zgomotoase de femeie, care se aud intai in departare, apoi din ce in ce mai aproape. Tanarul fotograf se ascunde dupa un copac mai gros si asteapta. De printre copaci, in directia luminisului, apar pe rand patru fete tinere, imbracate in rochite vaporoase de vara, cu parul despletit si cu piciorusele la vedere. Doua dintre ele se tin de mana, alearga si rad zgomotos, una are o coronita de flori pe cap, iar cea din urma merge tacuta, tinand un buchetel de floricele colorate in mana. Imediat in urma lor apare un tanar inalt, imbracat in pantaloni de in si ie, cu parul lung, prins in coada. Are un chip care exprima bunatate si intelepciune. Iese si el dintre copaci dupa fete, o apuca pe cea din urma de mijloc, o ia in brate si o invarteste. Ea scoate un tipat ascutit, dar se lasa purtata de bratele lui. Prima fata se intoarce catre restul si exclama: “Haideti, aici e luminisul de care ziceam!” Fug cu totii in directia aratata si se opresc sa priveasca luminisul. Baiatul exclama bucuros: “E perfect! Hai s-o facem!”. Cele doua fete care se tin de mana isi scot sandalele si alearga in picioarele goale in poienita, tipand si razand. Baiatul isi da ghiozdanul jos din spate si scoate din el un cearceaf alb, care il asterne pe iarba. Cele doua fete vesele se asaza pe el, iar una din ele spune “Hai, hai! Sa va vedem talentul si maiestria!” Apoi izbucnesc amandoua in ras. In timpul asta, fotograful nu se misca de la locul lui, privindu-i curios. Baiatul si celelalte doua fete vorbesc intre ei, dar tanarul fotograf nu poate distinge ce zic. Baiatul pare sa dea indicatii fetelor, aratand catre cele doua buturugi ale copacilor taiati. Fetele dau din cap linistite. Fotograful se misca de la locul sau, furisandu-se printre copaci si tufisuri, si incepe sa le faca fotografii. Baiatul exclama: “Suntem gata!”, iar cele doua fete care stau pe cearceaf incep sa aplaude entuziasmate. Baiatul si celelalte doua fete devin seriosi, vin in fata fetelor si fac o plecaciune. Acestea aplauda razand. Apoi, fiecare dintre cei trei se indreapta sa ocupe un loc in luminis. Baiatul se indreapta catre una din buturugi si, inainte sa se aseze, sta in dreptul buturugii si mimeaza gestul de a invarti rotitele unui scaun de pian pentru a-l ridica mai sus. Apoi vantura cu mainile in spatele lui, ca si cum si-ar indeparta coada de la frac, si se asaza. Isi intinde mainile, trosneste degetele si incepe sa mimeze gestul de a-si pune manusi. Potriveste cu grija manusile pe fiecare mana, in acelasi timp schimonosindu-si fata in diferite grimase amuzante, dand impesia unui pianist excentric. Scoate din ghiozdan o partitura imaginara, mimeaza gestul de a o pune pe un stativ in fata lui si apoi se apleaca usor, ca si cum ar fi dupa un paravan, privind catre fete. Cea cu coronita pe cap sta in apropierea baiatului, in picioare. Mimeaza gestul de a-si potrivi o vioara la barbie, apoi departeaza picioarele si le fixeaza bine in pamant, capatand o postura ferma, ridica bratul drept ca si cum ar tine un arcus, si mimeaza gestul de a proba daca vioara e acordata. Apoi lasa mainile jos si aproba din cap catre baiat. Cea de-a treia fata, inca tinand buchetelul de flori in mana, se asaza pe cealalta buturuga, privind inspre cei doi intristata. Fotograful continua sa faca poze. Pianistul si violonista se privesc, iar el da din cap de trei ori ca si cum ar da tonul. Incep sa mimeze cantatul, fiecare dintre ei intr-un mod exuberant. El se plimba cu mainile pe o claviatura prezenta numai in mintea lui, privind concentrat la aceasta; imita un stil de cantat violent, dand din cap si ridicandu-se din cand in cand de pe scaun. Parul i se desprinde si ii cade pe fata, pare din ce in ce mai concentrat si implicat in ceea ce face. Violonista, in acelasi mod exuberant, face miscari din trunchi, imitand cantatul pasional din vioara, se plimba pe scena imaginara, se apropie de pianist si se apleaca catre el, isi zambesc unul altuia. Parul ei de asemenea e ciufulit, acoperindu-i o parte din fata. Fetele de pe cearceaf privesc vrajite, fara sa se miste, iar fata care sta si priveste are o expresie din ce in ce mai dramatica pe chip, stand in aceeasi pozitie pe buturuga. Dupa aceste momente intense cu care au inceput piesa muzicala imaginara, ajung la o bucata mai lenta, in care fiecare instrument are un solo. Mai intai vioara, fata venind in fata scenei imaginare si inceput sa manuiasca cu maiestrie arcusul imaginar, tinand ochii inchisi, aparent foarte patrunsa de moment. Dupa aproximativ treizeci de secunde, ea isi incheie solo-ul intr-o nota mai alerta, lasand vioara jos si indreptandu-se catre pianist. Fetele izbucnesc in aplauze, dar se opresc repede, deoarece urmeaza solo-ul pianului. Baiatul mangaie incet clapele imaginare, miscandu-se unduitor in stanga si in dreapta. Violonista se apropie de el, ii da parul de pe fata si il saruta senzual pe gat. Baiatul da capul pe spate si ii zambeste, mainile continuand sa mangaie aerul. Fata care sta pe buturuga smulge flori din buchetelul pe care il tine in mana si le arunca pe jos, parca incepand sa tremure si sa se inroseasca. Nota miscarilor devine din ce in ce mai alerta, solo-ul pianului fiind unul mai lung decat cel al viorii. Fata isi ia vioara imaginara de jos, se duce langa pianist si il acompaniaza pe ultimele note, apropiindu-se de el si atingandu-l cu trupul in timp ce se unduieste cu vioara. El se ridica, mimeaza acordurile finale si isi ia minile brusc de pe claviatura, in acelasi timp in care ea isi lasa vioara si arcusul jos. Fetele de pe cearceaf izbucnesc in aplauze si urale. Cei doi se ridica, se iau de mana, se privesc in ochi, vin in fata celor doua si fac o plecaciune. Apoi mimeaza plecarea din scena si se reintorc in aplauzele fetelor. Fotograful se apropie mai mult si face poze incontinuu, fara ca ei sa-l observe. Dintr-o data, fata care inca mai statea pe buturuga se ridica in picioare, arunca ce mai ramasese din buchetel la pamant, se uita catre ei, lacrimile siroindu-i din ochi, si o rupe la fuga in padure. Tinerii ramasi privesc putin nedumeriti, apoi baiatul striga “Mirela, ce faci??” si fuge dupa ea in padure. Celelalte fete strang repede cearceaful, il baga in ghiozdan si fug dupa ei. Fotograful ramane cateva secunde nedumerit, pe figura citindu-i-se o expresie de mirare. Apoi porneste incet catre luminis, uitandu-se cu atentie in jur. Patura de iarba este acum mototolita in locul unde au stat tinerii. La un moment dat, tanarului ii cad ochii pe o bucatica de hartie alba pierduta pe langa una din buturugi. O ridica si o priveste cu atentie. Citeste ce scrie pe ea, ridica ochii si priveste in gol pentru cateva secunde, apoi zambeste. Pune biletelul pe buturuga, ii face o fotografie si o priveste. Pe biletel scrie “El canta la pian, ea canta la vioara, iar eu, in lipsa de altceva, stau si ascult.” Fin