|
Am votat cu Dogville. Nu sunt o buna cunoscatoare e filmografiei lui von Trier, ci mai degraba a Dogmei '95. Am reusit sa vad Doar Dancer in the Dark, Dogville si Breaking the Waves. Ultimul nu mi-a placut deloc - consider ca are marele defect al lalaielii, daca ar fi fost mai concentrat ar fi castigat enorm. Pt mine povestea nu sta in picioare si daca vreti sinceritatea mea totala, nici nu l-am vazut pana la capat.
Dogville insa e exact pe gustul meu: riguros, foarte plastic/metaforic, povestea este puternica, limpede dar si cu nuante, si peste toate astea, filmul e foarte inovativ, culmea, prin imprumutul pe care-l face din teatrul elisabetan, unde se foloseau decoruri de acelasi tip, desenate.
Dancer in the Dark iar nu m-a dat pe spate. Nu-mi place Bjork ca actrita, dupa mine ar trebui sa se ocupe doar de muzica. Nu aprob finalul atat de dur/violent al spanzurarii, nu aprob violenta lui von Trier sau pe cea a lui Haneke din Funny Games (ii vad puternic inruditi).
Lars von Trier e un tip tare genial ca regizor si super creativ ca povestitor, insa isi canalizeaza talentul pe lucrari cu bad karma, if I may say so....costul afectiv pe care-l platesc (adica starea nasola pe care mi-o provoaca) nu are ROI-ul pe care mi l-as dori.....adica LvT declanseaza in tine emotii puternice insa pe baza unor filosofii destul de ieftine, simpliste pe care le poti intelege si fara sa trebuiasca sa suferi atata.....adica nu tre sa am cosmaruri noaptea ca sa inteleg ca oamenii sunt rai, tradatori, hoti si etc....
von Trier e bun la nivelul formei, al redarii ideilor insa continutul pe care-l comunica e din categoria truismelor. ii lipsestea finetea.
Last edited by illotempore2002 : 15 May 2009 at 13:37.
|