|
Am votat pentru Pierrot. Se da si la Cannes la sectiunea clasic. Si iata ce gasesti daca faci click (pe site-ul cinemagia):"Este unul din filmele lui Godard care oferă un maxim de referinţe la poezia modernă şi în acelaşi timp reflecţii asupra picturii de la Velasquez la Picasso." - Michel Marie - Dictionnaire du cinema - 1995 (Larousse). Asa-i ca nu credeati ca la asta se rezuma filmul? Oricum, in aceeasi sectiune se da si "Senso" al lui Visconti. Ironic, isn't it? Mai ales ca Godard isi definea filmul ca fiind un anti-Senso. Si explica el intr-un interviu ca de cate ori il interesa ceva din ce-si spuneau protagonistii din Senso Visconti punea de-o inchidere in intunecare si trecea la secventa urmatoare. Enervant intr-adevar. Cat despre alt citat din film "cinema is emotion", replica spusa de Sam Fuller, mie filmul mi se pare exact opusul dictonului. Pierrot si Marianne mi se par asa de detasati, nu numai de film dar si de viata lor, iar unghiul "subiectiv" al lui Godard asa de ascuns in spatele cuvintelor si citatelor ca e mai mult o gluma treaba cu emotia. Nu ca filmul n-ar starni emotii, dar in nici un caz hollywoodiene. Intre Godard si Hollywood (chiar cel pe care-l admira Godard) e distanta dintre Voltaire si oamenii aia entuziasti care cucereau Vestul. Unii cu reflectia, altii cu actiunea. Cam ca si relatia (imposibila) dintre reflexivul Pierrot si "imersata in actualitate" Marianne - o trairista Godardiana. Pe scurt, habar n-am de ce-mi place filmul, si cu cat citesc mai mult despre el cu atat sunt mai confuz. Nu va mai plictisesc.
|