[Pashpix]

INTERVIU SERGIU NICOLAESCU DESPRE “CAROL I”, CARE VA APAREA IN CARTE (fragmente)

RM: Docu-drama “Carol I” a fost filmata anul trecut in vara. In ce perioada istorica este plasata
actiunea filmului?

SN: 1914, inainte de primul razboi mondial. E anul mortii lui Carol I.

RM: Acesta este al doilea film despre regele Carol I. Primul a fost “Pentru patrie”. Atunci, care era perioada istorica despre care vorbeati?

SN: In “Pentru patrie” descriam Razboiul de independenta din 1877; era filmat in 1977, pe cand
aveam vreo patruzeci si ceva de ani. Treizeci de ani mai tarziu, am reusit sa filmez moartea lui Carol I si cred ca e o premiera in cinematografie. Eu, cel putin, nu cunosc niciun caz in care acelasi actor sa joace la varste diferite acelasi personaj.

RM: A fost dificil ca in perioada comunista sa faceti un film despre Carol I? Cum ati trecut de cenzura comunista?

SN: E o poveste intreaga. La inceput am vrut sa fac un film despre Razboiul de Independenta, pentru ca se implineau o suta de ani de atunci. M-a chemat Dumitru Popescu, care conducea la momentul respectiv Directia de film, si mi-a spus: “Trebuie sa facem filmul”. Avea un scenariu pe care nu-mi mai amintesc cine-l scrisese, s-a numit “Razboiul Independentei”, a fost difuzat la televiziune, iar finalul era un congres al partidului comunist. Am evitat sa fac finalul filmului si am facut inceputul, care era cu Carol, inclusiv batalia de la Plevna. Bineinteles ca exista o asemanare intre mine si Carol, nu avem aceeasi statura, dar exista un profil care e aproape asemanator. Si mi-au spus toti: “Joaca-l tu!”. L-am jucat, dar, la vizionare Dumitru Popescu mi-a spus sa scot complet Carol. Si a ramas asa, numai o figura care calarea din cand in cand. La scurt timp dupa acest moment, se schimba conducerea directiei cinema si in locul lui Dumitru Popescu vine Corneliu Burtica. Ma cheama la el si imi spune: “Domne, exista un scenariu, pana In decembrie trebuie sa fie filmul gata”. Tot un film despre razboiul de Independenta. Era in luna aprilie. Intai m-am dus sa-mi arate costumele. M-am ingrozit. Erau niste costume vopsite albastru cu pantalonii rosii, parca erau in timpul lui Napoleon. Am cerut imediat sa fie vopsite in gri, iar mai tarziu am revazut tabloul lui Grigorescu privind Independenta Romaniei: costumele erau gri, deci am avut intuitie buna. Apoi m-am apucat sa scriu scenariul. L-am scris singur, m-am documentat foarte bine si in iunie am inceput filmarile, iar in decembrie “Pentru Patrie” era gata. Dar, de la inceput, eu am pus urmatoarea intrebare: “Ce facem? Eu am jucat Carol si Dumitru Popescu l-a scos complet”. Si Corneliu Burtica zice: “Dumneata il joci, am vazut materialul, dumneata il joci si va ramane Carol in film asa cum il vei face”. Si asa a fost. Adica, in felul acesta, prin curajul lui Corneliu Burtica, as putea spune ca filmul a aratat pentru prima data un rege pe ecran. A fost primul film cu un rege.

RM: Cat a durat documentarea pentru “Carol I”?

SN: Am mult, am cel putin doi-trei ani de documentare. Eu intotdeauna ma documentez foarte
profund. Si am avantajul urmator fata de istorici: istoricul nu ia in judecata sa decat material scris. Noi, ca regizori, luam si legendele care, de multe ori, sunt foarte aproape de adevar. Am folosit foarte mult material din ’77, dar remontat complet de mine, mult mai scurt, mai alert. In filmul despre razboiul de Independenta am folosit materialul filmat de mine, dar cu o anumita larghete pentru ca altceva nu prea aveam ce sa arat. Daca nu se vedea Regele Carol si nu se vedeau toti generalii, trebuia sa arat macar luptele. Momentul acela cand urca un deal spre Plevna, pe reduta a doua din Plevna, e exceptional, e aproape…indraznesc sa spun… e aproape unic in cinematografie. Merg in relanti… In primul rand cum puteau sa arate oamenii astia! Aparatul e in fata si ei vin spre noi. Fetele lor! Erau ca oamenii care pleaca intr-un atac real. Si erau sute de oameni, sute de oameni care se scurgeau urcand dealul. Si in momentul ala mi-a venit o idee…care eu zic ca e complet noua…sa-i fac pe turci sa inghete. Are o putere extraordinara imaginea. E, poate, unul din cele mai frumoase lucruri pe care le-am facut eu vreodata.

RM: Ati filmat in doua locatii destul de greu accesibile unei echipe de filmare, in special. E vorba de Peles, si apoi de Cotroceni. Ati avut vreo restrictie din punctul asta de vedere?

SN: Eu sunt destul de cunoscut la Peles, adica sunt bine cunoscut pentru ca am filmat mult la Peles. Am filmat la “Mihai Viteazul” acolo, pe urma la “Felix si Otilia” , deci cunosteam generatiile de oameni care lucrau la Peles. La un moment dat chiar m-am certat cu o directoare de acolo, insa acum m-am dus din nou, pentru ca era obligatoriu sa filmez la Peles. Sigur ca pretul unei astfel de locatii este foarte mare, dar, filmand foarte repede, am reusit sa iesim onorabil cu bugetul. E ciudat cum, pentru filme de genul asta, se pun niste taxe absolut inadmisibile, ca pentru un film strain.

RM: Asa cum spuneati si Dvs. mai devreme, anul trecut ati filmat la cateva luni dupa ce suferiserati doua operatii destul de complicate. Nu numai ca ati filmat, ati regizat, ati avut si rolul principal. Nu a fost un efort foarte mare si, daca da, cum ati reusit?

SN: Eu tin la efort. Si am avut ambitia sa fac Carol si l-am facut. Intr-adevar, am avut un hematom, din cauza unei cazaturi. Am fost de doua ori operat. Am facut cu ambitie filmul asta, cu multa ambitie si e un film foarte interesant, foarte bun, e una din cele mai bune docu-drame facute vreodata in cinematografie. Ma laud singur.

RM: Cred ca ar trebui sa explicam si pentru public conceptul de docu-drama...

SN: Docu-drama este un film care foloseste si documentar, si momente in care foloseste actori, deci e un amestec de documentar cu fictiune. Eu am folosit in fictiune numai texte originale. Mai departe…actori am avut foarte buni, locatii foarte bune - locurile originale, asa ca pana la urma am facut in realitate un film de cinema dar care are la baza o docu-drama.